◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro20.04.2024

Daniel Neguț, jurnalist Radio România Actualități, membru UZPR,: „Jurnalismul local poate explica tot ceea ce se întâmplă în țară și în lume pe înțelesul populației”

Daniel Neguț este jurnalist de carieră, cu o îndelungată experiență și un renume bine consolidat, calități care l-au plasat printre cei opt câștigători ai Programului Bursele JTI pentru Jurnalişti – ediţia 2020-2021 – participanți la stagiul de pregătire în cadrul unor importante instituţii şi organisme europene.

– Reprezentați jurnalismul românesc la Bruxelles. Ce duce presa din România în „inima Uniunii Europene”?

– În primul rând, duce un mesaj de profesionalism. Nu avem semnale care să arate că presa din România nu ar fi profesionistă. Noi, jurnaliștii, ne cunoaștem menirea, știm să ne facem meseria, indiferent că este vorba despre informațiile interne, din spațiul extern, ori – în particular – din zonele de conflict.

Pe de altă parte, recent, de Ziua Mondială a Libertății Presei, premierul Nicolae Ciucă spunea că informarea publicului este vitală, mai ales în perioade cum a fost pandemia sau cum este contextul actual, creat de invazia rusă din Ucraina, mass-media având un rol crescând în acest sens, dar şi o responsabilitate majoră în diseminarea echilibrată a informaţiilor către publicul larg. El a subliniat că: “Am convingerea că nu există democrație fără libertatea presei, iar dreptul jurnaliștilor de a-și face meseria trebuie să rămână intangibil”.

Când ai un asemenea mesaj, care vine de la vârful politicii românești, nu poți transmite decât un semnal de independență a jurnalismului. Numai așa, ca în România, poate exista un jurnalism adevărat!

-. Sunteți membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Ce considerați că are deosebit această organizație față de altele, similare, din perspectiva experienței dvs. profesionale?

– Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) își merită numele – adică este formată din “ziariști profesioniști”! Exact această perspectivă face ca UZPR să fie diferită față de alte organizații similare. De la modul de selecție a candidaților la statutul de membru în UZPR, până la alegerea conducerii organizației, toate etapele sunt aliniate la ideea de “profesionalism”!

Iar membrii UZPR au acea mândrie privind apartenența la organizație. A fi membru UZPR este o realizare deosebită și înseamnă că, într-adevăr, ești un jurnalist profesionist, recunoscut ca atare!

– Sunteți jurnalist de vocație. Ce înseamnă parcurgerea tuturor etapelor în presă, urcușul pas cu pas pe fiecare treaptă și abordarea întregului spectru jurnalistic?

– Când începi de la prima treaptă, aceea de jurnalist de teren, restul etapelor ți se par simple! A transmite în direct, de la evenimente aflate în derulare – așa cum am făcut eu – mi se pare a fi baza jurnalismului radio! Înseamnă că ai viteză de reacție și putere de sinteză (pentru că trebuie să alegi rapid informațiile esențiale, dintr-o bază de date uriașă legată de evenimentul respectiv). Și mai înseamnă că ai suficientă “diplomație jurnalistică” (un concept pe care cred că eu l-am inventat), pentru a-i avea alături de tine pe protagoniștii acelui eveniment de presă!

Iar, pe de altă parte, cred că ar trebui să las modestia la o parte și să spun că – după știința mea – am fost singurul angajat al Agenției de presă RADOR (redactor de limba engleză, în martie 1993) care, încă din primele luni de la venirea mea în radio, am lucrat simultan și la Radio România Actualități, pe subiecte economice.

Apoi, după ce m-am transferat în plan intern de la RADOR, la Radio România Actualități, ca redactor pe domeniul economic, în urma unui concurs (în 1994), iar apoi am obținut postul de realizator-coordonator de emisiuni economice, tot prin concurs (în 1996), am devenit singurul angajat la postului public de radio cu emisiuni la patru posturi naționale, simultan (cu același salariu; să nu vă închipuiți că am fost plătit mai mult): am avut emisiune economică la Radio România Actualități, unde sunt angajat și acum (atunci era emisiunea „Club abc – Afaceri, Bursă, Concurență”), iar – prin colaborare – am avut emisiuni economice separate la Radio România Tineret (“Club abct – Afaceri, Bursă, Concurență, Tineret”), la Radio România Internațional (“România la bani mărunți”) și o rubrică la Radio România Cultural (“Informativ Economic”).

Am fost primul realizator care am adus în emisiunile radio sectorul IMM (fiind premiat pentru asta, de CNIPMMR), primul care am adus în emisiuni piața de capital (premiat de BVB și Asociația Brokerilor), primul care am adus la radio idea de concurență (premiat de Consiliul Concurenței). Și primul care a adus în emisiunile sportive competițiile auto din România, fiind primul care a transmis în direct de la raliurile organizate în țară!…

De asemenea, după știința mea, sunt singurul om de radio care a realizat emisiuni pe toate tronsoanele orare ale postului public – de la ora 5:00 dimineața și până la ora 3:00 din noapte. Nu am „ratat” nici emisiunea „Matinal”, nici emisiunea de prânz, “De la 1, la 3”, nici emisiunea de sinteza politică a zilei, „Orele serii” (sau ”24 de ore”), de la ora 22.20 și nici o emisiune nocturnă, de discuții cu ascultătorii, „Radio CHAT”, pentru care am fost premiat de UZPR.

Așadar, dacă vorbim despre parcurgerea etapelor profesionale privind jurnalismul radio, cred că nu ar putea cineva să mă contrazică, atunci când spun că eu am parcurs chiar TOATE etapele posibile, de la reporter de teren și până la realizator și – practic – producător de emisiuni!… Mai ales că, de 5 ani, sunt la știrile de noapte, la Radio România Actualități, deci cu totul altceva decât emisiunile pe care le-am realizat în cei aproape 25 de ani anteriori! Ceea ce înseamnă o altă experiență în plus…

–  Radioul rămâne cel mai ascultat mijloc de informare în masă. De ce? Care este secretul pe care l-ați descoperit ca jurnalist de radio?

– Nu este niciun secret. Întotdeauna, ascultătorii au știut că postul public de radio este imparțial. Indiferent cine a fost la conducerea Societății Române de Radiodifuziune, nu a existat vreo imixtiune agresivă în Camera Știrilor, iar colegii de aici și-au făcut datoria cu profesionalism, transmițând știri corecte și verificate. Ceea ce fac și eu acum, când fac parte din acest colectiv. Radio România Actualități a devenit o emblemă a profesionalismului jurnalistic!

– Care considerați că este viitorul jurnalismului local și cât de important se poate dovedi într-o lume care s-a deconectat primejdios de mult de la sursele oficiale de știri?

– Deconectarea de la sursele oficiale de știri este o acțiune rezultată dintr-o gândire greșită, atât din partea autorităților, cât și a populației. În primul rând, asta înseamnă că autoritățile nu știu să prezinte știrile oficiale într-un mod atractiv. Iar, lăsând la o parte idea de “atractivitate”, este clar că autoritățile nu știu să convingă populația că trebuie să se informeze numai din surse oficiale!

Pe de altă parte, există o mare parte a populației care nu mai are încredere în nici un fel de informație și preferă știrile de “can-can”, cele care nu au nici un efect asupra lor, ci sunt doar știri amuzante.

În acest context, jurnalismul local ar trebui să fie apropiat atât de populația locală, cât și de autoritățile locale. Iar, împreună, ar trebui să aibă multe acțiuni de educație și de informare. Un popor educat poate fi un ajutor prețios pentru autorități, în adoptarea unor decizii importante, în anumite situații critice! Cam acesta ar trebui să fie rolul jurnalismului local, acum și în viitor. Poate că noi, din București (de la “centru”, cum se spune) nu înțelegem prea bine ceea ce se întâmplă în teritoriu, iar aici iese în evidență rolul jurnalismului local, care poate explica tot ceea ce se întâmplă în țară și în lume, pe înțelesul populației locale. Ca perspectivă, rolul jurnalismului local va fi din ce în ce mai important, iar conceptul de “descentralizare” se va regăsi și în acest domeniu.

– Cât de important este ca publicul să înțeleagă diferența dintre știri și dezinformare și ce pot face jurnaliștii profesioniști în acest scop?

– Importanța înțelegerii diferenței dintre știre adevărată și dezinformare (fake news, cum se spune) a ieșit în evidență în ultimii doi ani, atât în domeniul pandemiei de coronavirus, cât și – mai recent – în privința conflictului Rusia / Ucraina. Și de aceea revin cu recomandarea ca populația să se informeze numai din surse oficiale! De fapt, aceasta este și decizia care face diferența și ai de ales, ca și consumator de știri, între a te informa de oriunde, pe net, având riscul de a primi o informație greșită și a citi numai sursele oficiale (autorități ale statului, ministere, guvern, președinție și aș adăuga, aici, de a asculta postul public de radio – Radio România Actualități)!

Zilnic, suntem bombardați de informații false. De aceea, o altă recomandare ar fi să nu avem niciodată încredere într-o singură sursă de știri. Întotdeauna, trebuie să căutăm și o altă sursă, pentru a ne da seama cât de reală ar putea fi informația respectivă! Cu cât vom căuta mai multe surse de știri, cu atât există șansa ca măcar una dintre acestea să fie reprezentată de un jurnalist profesionist, care să pună idea de a informa în mod obiectiv mai presus de orice alt interes personal…

În concluzie, jurnaliștii profesioniști pot face diferența dintre o știre falsă și o știre reală. Acest profesionalism se dobândește, însă, în timp, căpătând și recunoașterea publică de care are nevoie!

Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu

(Revista UZP, nr. 26/2022)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *