◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro15.06.2024

Apărarea Europei,
în mâinile europenilor (II)

Pornind considerentele expuse mai sus, nu am motive să cred că Washingtonul își va modela politica în Pacific având ca element de condiționalitate interesele europenilor sau, altfel spus, apărarea vechiului continent. Ar fi contraproductiv pentru interesele și securitatea Americii, care depind tot mai mult de regiunea Indo-Pacific. URSS-ul – mai târziu Federația Rusă – a acționat pe toate căile să-i separe pe europeni între ei și pe toți la un loc de America. Războiul din Ucraina a reconfigurat totul în favoarea coeziunii și unității aliaților, însă nu este decât o chestiune colaterală în ecuația geopolitică mondială. Adevărata competiție se transferă în Pacific, iar Europa trebuie să înțeleagă acest lucru.

Contrar afirmațiilor unor înalți reponsabili de la Bruxelles, Uniunea Europeană nu a făcut pași mulți pe linia realizării unei coeziuni structurale statale. Dimpotrivă. Nu poate fi asimilată nici măcar unei federații de state. Nici în interior nici ca prezență scenică externă. Are puține șanse să ajungă la o ,,masă critică’’ ce ar putea să-i confere unitate reală, profundă – inclusiv la nivel militar, defensiv – în perioada care a rămas până când, în Pacific, competiția China-Statele Unite se va stabiliza sau va erupe.  Indiferent cum va fi, pentru europeni timpul  nu mai are răbdare…

Există analiști care susțin că teatrul european este mai important pentru Statele Unite decât cel asiatic, deoarece fluxurile comercial și financiar între malurile Atlanticului sunt mai intense. Nimic mai fals. Dacă China își extinde influența la nivel global – în câțiva ani cuvântul ,,dacă’’ va dispărea din această frază – fluxurile respective la nivel mondial se vor schimba radical în favoarea Beijingului.

 

Mefisto, contemporanul europenilor

Identitățile naționale europene – uneori chiar la nivel subnațional – sunt încă puternice și vor afecta orice tentativă de coagulare a unei structuri militare europene. La nivel politic, lucrurile par să funcționeze, dar este vorba de o aparență. Personalitățile europene de astăzi se remarcă printr-un gen de profundă mediocritate, dacă pot să mă exprim așa. Nu numai că nu se ridică la nivelul ,,părinților fondatori’’ din anii ’50 dar sunt departe de cei din ,,generația de mijloc’’: Mitterrand, Kohl, Delors, chiar  Thatcher. Excepțiile de azi, generate de iliberalism, suveranism și simpatiile moscovite, sunt floare la ureche dacă abordăm problema la modul profund analitic. Intrând în profunzimea ei, îl găsim pe Mefisto într-o puzderie de detalii, multe dintre ele cu rădacini la începutul secolului al XX-lea când se prefigura o mare conflagrație. Sau la sfârșitul anilor ‘30 când a doua era la orizont. Putin și-a adus aminte de unele dintre ele când împărțea teritoriile Ucrainei în stânga și-n dreapta, el luând partea leului.

Între altele, îmi vine în minte modul cum se ,,înțelegeau’’ între ei ofițerii și soldații din armata austro-ungară în Primul Război Mondial – atât de bine descris de Rebreanu sau Hasek – care afecta moralul și capacitatea de luptă a formațiunilor militare. Sau de ,,cooperarea’’ pe frontul de est între germani, români, unguri și italieni, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Ca să nu mai vorbim de americani, englezi și francezii din colonii în Italia, în timpul aceleiași conflagrații. Disensiunile dintre generalul american Patton și  britanicul Montgomery erau notorii. Ca să nu mai vorbim de ,,marea dragoste’’ la nivel politic și personal între Churchill și De Gaulle.

 

NATO, mai mult decât unitate militară și consens politic. Scurte concluzii

Desigur, situația s-a schimbat în ultimele decenii, dar și acum vorbim de o Europă cu mai multe viteze, de unii mai ,,europeni’’ decât alții. Oare de ce la nivelul NATO nu am întâlnit, decât foarte rar, asemenea situații? Explicația pe care o am la îndemână este legată tot de Statele Unite. Umbrela americană s-a întins/extins asupra Europei și la nivel de coeziune a comunității militare, iar pragmatismul celor de peste ocean a devenit o componentă esențială a politicii interne NATO. Raportul generic uman și militar – american-european-  a fost calibrat de experții de peste ocean cu fiecare stat în parte în forme diferite, chiar dacă viziunea americanului obișnuit asupra europeanului este una și aceeași în majoritatea cazurilor. Adică așa și așa. Pornind de la această realitate, este greu de crezut că o matrice structurală a Alianței fără eșafodajul uman american ar putea să funcționeze. Și totuși, în 10 ani, europenii trebuie să găsească un liant care să-i unească. Indestructibil. Probabil, este cea mai mare provocare a continentului din ultimele decenii.

 

George Miloșan

Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *