Războiul din 2014, din estul Ucrainei, a prezentat provocări enorme pentru jurnaliști – mai mulți au fost luați ostatici de separatiștii pro-ruși, alții au fost uciși sau răniți în focuri încrucișate. În Crimeea, autoritățile controlate de Kremlin au obstrucționat și închis instituții de presă independente și au încarcerat jurnaliști. Pentru a înțelege modul în care jurnaliștii locali văd perspectiva unui alt război, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) a stat de vorbă cu Anastasiya Stanko, co-fondatorul și fostul redactor-șef al canalului media independent ucrainean Hromadske și laureat al CPJ pentru libertatea presei internaționale în 2018. Stanko a fost luată ostatică timp de câteva zile de separatiștii pro-ruși când a raportat din Donbass, în 2014, scrie ifex.org. CPJ a discutat și cu Sergiy Tomilenko, șeful Uniunii Naționale a Jurnaliştilor din Ucraina (NUJU).
„În decembrie, am fost în Donbass, lângă linia frontului. Acum câteva săptămâni, am vizitat Harkov. S-au raportat că Harkiv, care este un oraș mare cu peste un milion de locuitori, va fi unul dintre primii invadați în estul Ucrainei. Trupele rusești s-au adunat lângă graniță din aprilie 2021. Cea mai mare diferență între atunci și acum este că nimeni nu se aștepta să vadă trupe rusești în Crimeea sau Donbass în 2014 până în momentul în care a început invazia. Astăzi, nu există niciun element de surpriză, toată lumea vorbește despre asta. La începutul lunii ianuarie, colegii de la Hromadske au început să primească veste, căști, truse noi de prim ajutor și telefoane mobile pentru apeluri telefonice de urgență. Au pregătire despre cum să meargă la adăposturi în caz de atacuri cu bombă. De asemenea, colegii mei de la Hromadske au încercat să-și găsească un nou birou, pentru că cel actual nu este foarte ferit de atacuri cu bombă. În condiți de conflict,
cel mai important lucru este să rămâi jurnalist. Războiul este genul de situație în care te simți obligat să alegi o parte. Rămâi jurnalist. Recomand jurnaliştilor să se concentreze mai mult pe oamenii de rând, pe civili, pentru că ei sunt cei mai importanţi oameni în orice război, ei suferă cel mai mult”, spune Anastasiya Stanko.
***
„În astfel de regiuni, jurnaliştii riscă arestări ilegale, răpiri şi luări de ostatici. Pentru mulți lucrători mass-media, acesta este pericolul principal, care depășește chiar și riscul de rănire într-o zonă de război. Dacă jurnaliștii ucraineni merg acolo, ei trebuie să pregătească materiale sub pseudonim și să lucreze fără acreditare. Jurnaliştii care au lucrat în Doneţk şi Luhansk în 2014 au lucrat în secret în timpul protestelor, au filmat ce se întâmpla pe telefoanele lor şi au găsit locuri sigure de unde puteau transmite live. În condițiile actuale, jurnaliștii și redacțiile vor fi expuși unui risc mai mare. Principalele provocări vor fi modul de lucru atunci când comunicarea este deconectată, cum ar fi atunci când accesul la internet este blocat sau electricitatea întreruptă. În plus, există un nivel scăzut de securitate digitală în rândul jurnaliștilor și al populației generale.
Există, de asemenea, riscuri pentru sănătate, în special cu COVID-19 și o potențială lipsă de acces la îngrijiri medicale. Jurnaliştii se vor confrunta cu o încărcătură grea de traume psihologice”, afirmă Sergiy Tomilenko.