Oamenii au un impuls puternic de a acorda atenție pericolului, deoarece conștientizarea pericolelor a fost importantă pentru supraviețuire de-a lungul istoriei evolutive. Acest efect este amplificat de evoluția culturală atunci când mass-media de știri satisfac apetitul pentru știri despre pericole.
Atenția cetățenilor este o resursă pentru care concurează mass-media de știri, militanți politici, reformatori sociali, agenții de publicitate, organizații ale societății civile, misionari și organizatori de evenimente culturale, conform economiei atenției.
Fenomenul fearmongering, creșterea fricii prin zvonistică despre pericol, îi poate face pe oameni să se teamă de lucrurile greșite și să folosească o cantitate excesivă de resurse pentru a evita pericolele rare și puțin probabile, în timp ce pericolele mai probabile sunt ignorate. De exemplu, unii părinți și-au ținut copiii acasă pentru a preveni răpirea, în timp ce au acordat mai puțină atenție pericolelor mai frecvente, cum ar fi bolile stilului de viață sau accidentele de circulație. Manipularea prin alarmele legate de un pericol poate produce un miting în jurul unui steag, sporind sprijinul pentru liderii politici în funcție. De exemplu, avertismentele oficiale cu privire la riscul de atacuri teroriste au condus la un sprijin sporit pentru președintele SUA. Tot în plan politic, frica de tip colectiv este de natură să producă o dorință pentru un lider puternic, disciplină strictă, intoleranță și mai puțină democrație, arată teoreticienii fenomenului. Ca urmare, fearngering a fost folosit pe scară largă. „Daisy”, de pildă, este o reclamă de televiziune celebră, care a fost difuzată în 1964 și a fost condusă de campania prezidențială a lui Lyndon B. Johnson. Începe cu o fetiță care stă într-o pajiște, care culege și numără petalele unei margarete. Când ajunge la „nouă”, o voce masculină joasă începe o numărătoare inversă de lansare. Privirea fetei se îndreaptă către cer, iar aparatul de fotografiat se îndreaptă spre ochi până când pupila ei înnegrește ecranul. Pe măsură ce numărătoarea inversă ajunge la zero, o explozie nucleară se aprinde și se transformă într-un nor ciupercă. În timp ce furtuna de foc se dezlănțuie, Johnson’s declară: „Aceasta sunt mizele! Să creăm o lume în care toți copiii lui Dumnezeu să poată trăi, sau să mergem în întuneric. Fie ne iubim unii pe alții, fie murim”. O altă voce spune apoi: „Votați președintele Johnson pe 3 noiembrie. Miza este prea mare pentru ca voi să rămâneți acasă”.
„Frica vinde”
Concurența economică acerbă determină mass-media comerciale să se bazeze în mare măsură pe povești înfricoșătoare și vești proaste, într-o competiție care a fost caracterizată ca o „cursă emoțională a înarmărilor”. Poveștile despre crime, în special despre cele violente și cele împotriva copiilor, figurează masiv în titlurile ziarelor. O analiză a ziarelor americane a constatat că între 10 și 30% dintre titluri implică crime și frică, cu tendința de a se schimba atenția de la evenimentele izolate la articole mai tematice despre frică. În Regatul Unit, mass-media de știri s-au concentrat pe crimele sexuale sângeroase ca parametru al competiției. Concentrarea continuă asupra infracțiunilor care afectează emoțional a avut o influență puternică asupra politicii și legislației din țară.
Agenții de publicitate au intrat și ei în arenă, descoperind că „frica vinde”. Campaniile publicitare bazate pe frică, denumite uneori publicitate șoc, au devenit din ce în ce mai populare în ultimii ani. Frica este o emoție puternică și poate fi manipulată pentru a convinge oamenii să facă alegeri mai degrabă emoționale decât raționale. De la reclame pentru mașini care implică faptul că a avea mai puține airbag-uri va cauza prejudicii familiei audienței, până la reclame cu dezinfectanți care arată bacterii patogene pândind pe fiecare suprafață, reclamele bazate pe frică funcționează. Deși folosirea fricii în reclame a generat unele reacții negative din partea publicului, există dovezi care arată că „publicitatea șoc” este o tehnică de persuasiune extrem de eficientă și, în ultimii câțiva ani, agenții de publicitate au continuat să-și crească utilizarea fricii în reclame în ceea ce a fost numit „cursă nesfârșită a înarmărilor în domeniul publicității”.
Sănătate publică și calcule electorale
Fearmongering este folosit în mod obișnuit în războiul psihologic, cu scopul de a influența o populație țintă. Tactica implică adesea defăimarea unui inamic prin intermediul campaniilor de compromitere. Atacurile cu steag fals au fost folosite ca pretext pentru declanșarea de războaie în multe cazuri, inclusiv incidentul din Golful Tonkin sau operațiunea Himmler. Terorismul este, de asemenea, un tip de război psihologic. O tactică eficientă este așa-numita strategie a tensiunii. Aceasta se bazează pe a propaga violență și haos pentru a crea instabilitate politică, pentru a defăima un adversar, pentru a deschide calea unui guvern mai autoritar. Strategia tensiunii este asociată în special cu violența politică larg răspândită din așa-numiții ani de plumb, 1960-1980 în Italia. Au fost multe atacuri teroriste în țară în acești ani.
La capitolul sănătate publică, dincolo de pandemia actuală, care a relevat pe deplin forța fearmogering, este de menționat faptul că în timpul alegerilor intermediare din 2014, din SUA, un alt virus a jucat un rol esențial în politica națională. Ebola a ajuns în America printr-un bărbat liberian infectat care a călătorit în Texas, ceva relatat și amplificat cu nesaț de presa de știri. Deși Ebola a reprezentat o amenințare mică pentru SUA – una care ar avea ca rezultat în cele din urmă doar patru cazuri în Statele Unite – virusul a înregistrat o rotație puternică în ciclul de știri 24/7, până acolo încât unii candidați au ieșit din culisele sondajelor și au ajuns în prim-planul calculelor electorale. Ce impact a avut Ebola asupra alegerilor s-a întrebat Filipe Campante, profesor asociat Bloomberg de Economie Internațională la Școala Krieger. Într-un document intitulat „Virusul fricii: impactul politic al Ebola în SUA” se arată modul în care politicienii republicani au legat teama de virus de alte anxietăți ale electoratului, cum ar fi imigrația și terorismul, și i-au acuzat pe democrați că au răspuns slab la virus. A funcționat: o creștere cu o abatere standard a îngrijorării alegătorilor cu privire la Ebola, au descoperit cercetătorii, a fost suficientă pentru a reduce voturile pentru până la 40 de democrați care au cadidat pentru locuri în Congres. „Este clar, anecdotic, că politicienii foloseau Ebola pentru a crea frică”, spune Campante. (R.I.)