Primele decenii ale secolului al XIX-lea marchează un pas înainte în contextul culturii noastre naționale, prin publicațiile periodice care apar în toate cele trei provincii românești. Prin străduințele unor intelectuali de marcă, precum Constantin Lecca și Ioan Maiorescu, și în Oltenia se înregistrează un interes crescând pentru periodice, ,,gazeturiˮ, care se ocupau și de probleme culturale. Începuturile presei literare românești, datorate unor mari scriitori și cărturari patrioți, se leagă, în Craiova, de numele lui Constantin Lecca, pictor, profesor, editor și tipograf, ce se alătură prin activitatea sa personalităților care au înțeles necesitatea de a oferi românilor posibilitatea de a se informa și de a se racorda la viața culturală națională, dar și la cea occidentală .
Născut la 18 decembrie 1810 la Brașov într-o familie de boieri olteni stabiliți în orașul de la poalele Tâmpei, cu studii la Buda și la Viena, Constantin Lecca venea la Craiova în anul 1833, unde va funcționa ca profesor de desen și caligrafie la Școala Centrală până în anul 1848, când revine la Brașov, exilat din cauza adeziunii sale la mișcarea pașoptistă.
Căsătorit în Craiova cu Victoria Otetelișanu, dintr-o veche și înstărită familie boierească, pe lângă activitatea didactică, participă și la activitățile culturale organizate de colegul său, Ioan Maiorescu. La 27 iulie 1837 cere Domniei aprobarea pentru deschiderea unei tipografii , ceea ce va reuși în toamna aceluiași an. Interesul pentru propagarea culturii este clar evidențiat, căci scopul era să contribuie, după cum preciza solicitarea, ,,la această cultură, prin lucrări originale sau felurimi de de traduceriˮ . Astfel, se va înființa în casele marelui clucer Grigore Otetelișanu o tipografie prin care viața culturală a Craiovei dobândește o semnificativă dezvoltare, căci se publică multe cărți didactice, traduceri, cărți pentru tineret etc.
La inițiativa lui Constantin Lecca va apărea la 3 octombrie 1838 prima publicație olteană, Mozaikul, săptămânal consemnând 52 de numere, până la 25 septembrie 1839. Periodicul este redactat în totalitate de editor, cuprinzând doar o cuvântare a lui Ioan Maiorescu la începutul anului 1939. Existența Mozaikului, remarcată călduros de nume cu rezonanță ale timpului, precum Gh. Asachi, Ion Heliade Rădulescu, George Barițiu sau Petrache Poenaru, probează faptul că publicația era cunoscută nu numai la Craiova, ci și la București, la Iași și la Brașov.
Scris în alfabetul de tranziție de la scrierea chirilică, Mozaikul are un inventar variat: povestiri literare, fabule, poezii, lucrări de interes didactic sau științific, traduceri și adaptări, dar și câteva lucrări originale, sub influența unui iluminism întârziat, cu note de romantism. Programul urmărit de Constantin Lecca este îndatorat educației sale: format la școala culturii germane, el promovează apariții prin care pledează pentru moralitate, respectul virtuții și al ordinii. Deschiderea spre literatura europeană probează că sunt prioritare, în mod evident, scopurile culturale, și nu cele politice. Fără a se bucura de mare audiență, lipsit de un sprijin necesar, Constantin Lecca este nevoit să sisteze apariția revistei după nici un an de la apariție. Spiritul Mozaikului va avea însă puterea de a supraviețui. A fost nevoie doar de răsturnări, ca cea din 1989, favorabile inițiativelor private.
Apariția unei noi serii a revistei se raportează decisiv la înființarea Editurii ,,Aiusˮ în Craiova, în 1991, și la procurarea unei tipografii, necesară strategie, ca și la Constantin Lecca, acum prin străduința profesorilor Nicolae Marinescu și Ileana Petrescu. Publicarea în 1993 a eseului Hermeneutica lui Adrian Marino la Editura „Aius” de către C.M. Popa este urmată de o constantă corespondență a reputatului critic cu scriitorul craiovean și echipa editorială. După ani de strânsă colaborare, se contura ideea necesității unei publicații, o serie nouă a Mozaikului. La 5 august 1998, Adrian Marino scria despre o revistă ,,neopașoptistăˮ, militând pentru o cultură consolidată de o tradiție reformatoare, ca parte a spiritualității europene. Proiectul prinde viață curând. Vor colabora cunoscuți literați, precum Constantin M. Popa, Ilarie Hinoveanu și Marin Budică, apoi tinerii critici Gabriel Coșoveanu, Ion Buzera și Sorina Sorescu.
La 9 octombrie 1998, la Colocviul ,,Mass media și cultura. Promovarea valorilorˮ, avea loc lansarea primului număr al Mozaicului. Sub titlu, se preciza: Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1838, de Constantin Lecca. Serie nouă. Anul I, nr. 1, octombrie 1998, 20 pagini. 0,5 lei. Caseta redacțională consemna: Mozaicul / Revistă editată de Inspectoratul pentru Cultură al Județului Dolj, cu sprijinul Ministerului Culturii. Colegiul redacțional: Nicolae Marinescu, Ilarie Hinoveanu, Constantin M. Popa / Secretar de reacție: / Ileana Petrescu / Grafica: Lucian Irimescu / DTP: Alin Sântimbrean / Culegere: Lucian Voinea / Tiparul: Imprimeria Karma & Petrescu. Revista cuprindea pe pagina 1 articolul doctrinar Descoperirea Europei, semnat de Adrian Marino. Programul revistei, Din nou la drum… aparținând editorului, semnat Redacția, stabilește conexiunile cu experiența anterioară, la aniversarea a 160 de ani de la apariția primei publicații culturale din Craiova. În mod meritat, șase pagini evocau personalitatea lui Constantin Lecca, în texte semnate de Constantin M. Popa, Rodica Firescu, Toma Rădulescu, Dania Moisa, Irina Cucu, Al. Firescu, Camelia Ispas, Doru Pătru, Cristiana Lungu, Mircea Moisa, Aurelia Florescu, Ion Militaru, Marian Barbu și, desigur, Nicolae Marinescu. Textului literar i se rezervă o pagină de poezii de Sina Dănciulescu, Gabriel Chifu, Constantin Voiculescu, Felix Sima, Patrel Berceanu, Florea Miu, Gela Enea, Ilarie Hinoveanu; Horia Dulvac semnează o pagină de proză, iar în cronica literară, Constantin M. Popa scrie despre Poezia medievală în limba română de Eugen Negrici. Și alte semnături susțin diferite arii culturale.
Ajuns la Cluj, Mozaicul se bucură de întâmpinarea laudativă a lui Adrian Marino, care însă, în corespondența sa, atrage atenția ca acesta să nu fie doar o dublură a revistei Ramuri. La 30 octombrie 1998 scria că ,,Pașoptiștii olteni merită toată atențiaˮ, revista fiind ,,un moment notabil de continuitate culturalăˮ . Specificul noii apariții este descris de ideocriticul clujean în coordonatele gândirii sale profund analitice, la 11 ianuarie 2001, cu prilejul decernării Premiului ,,Constantin Rădulescu-Motruˮ al revistei Mozaicul, pentru ideologie culturală: ,,După mine, Mozaicul exprimă două valori esențiale ale culturii române actuale. Mai întâi, ilustrează ceea ce este policentrismul. Spiritul românesc se poate exprima în mai multe centre simultan, divergent, uneori contradictoriu și, de multe ori, cu idei originale. Monopolul centralismului care depindea de vechiul stat s-a spart, acesta fiind un merit fundamental al revistei Mozaicul. Apoi, foarte importantă este orientarea ideologică a revistei. Să nu uităm că Mozaicul este, de fapt, seria a doua a unei reviste pașoptiste făcute de C. Lecca. Ei bine, pașoptismul actual a reînviat prin Mozaicul. Deci noi suntem într-o fază de neopașoptism, de liberalism, de spirit critic, de europenism și de inițiative locale creatoare.” Este programul urmărit și astăzi cu devotament și profesionalism de colectivul editorial, consacrând profilul identitar al revistei, a cărei evoluție după 20 de ani, ca centru de coagulare a valorilor culturale, este prezentată în monografia dedicată Mozaicului, cu o ilustrație de peste 60 de pagini.
Aflat sub protecția zeului cuvântului Aius Locutius, odată cu apariția numărului 288 din octombrie 2022, Mozaicul intră în al XXV-lea an de existență, pe un loc binemeritat în peisajul presei culturale din România.
Ada Stuparu
(Revista UZP, nr. 28/2022)