S-a încheiat a XXIV-a ediție a Festivalului ”George Enescu”, poate cea mai densă dintre toate edițiile, prin multitudinea de evenimente muzicale, ca durată și alte ediții se pot alinia acestuia, dar de data aceasta s-au înregistrat o serie de vârfuri neatinse în alte ediții, numărul mare de evenimente, formații muzicale, număr de artiști participanți, dar și alte caracteristici, prin care rămâne o referință: Directorul artistic dirijorul Vladimir Jurovschi s-a întrecut pe sine prin promovarea unui mare număr de partituri ale lui George Enescu, împlinind promisiunea de a-l face pe Enescu cunoscut, astfel că fiecare formațiune, sau în recitaluri au fost interpretate pagini ale compozitorului român, întrecându-se interpreții în a găsi noi sensuri și a descifra valori noi ale compozițiilor. A mai excelat această ediție prin numărul mare de premiere partituri noi, încă neprezentate în țară au fost aplaudate și apreciate de publicul bucureștean precum ”Die Frau ohne Schatten”, de Richard Strauss, Peter Grimes, de Benjamin Britten, opere în concert, lucrări în primă audiție bucureșteană.
Orchestrele celor două filarmonici bucureștene au făcut eforturi pentru a pregăti partiturile corale ale unor opere în concert în limbi străine germană, franceză, engleză, alăturându-se și corul de copii radio. Kiril Petrenko a declarat la încheierea simfoniei a IX-a a lui Beethoven ” wonderfull” (minunat) la adresa corului George Enescu condus de maestrul Iosif Prunner și la fel s-a prezentat corul radio in opera Aron und Moses și în simgonia a VIII-a a lui Penderezki .A fost o mare bucurie să-i aplaudăm nu doar în concertele din stagiunile obișnuite ci recunoscută calitatea lor și de artiștii străini.
Spectacolele programate aproape se suprapuneau, astfel încât era imposibil de a putea urmări întregul program al unei zile, în care se ajungea și la 5 concerte pe zi. Este pentru prima dată când numărul spectacolelor de la miezul nopții s-au programat încă de la mijlocul săptămânii, începând de joi, cuprinzând un număr record de opere în concert, în prezentarea unor formațiuni de muzică veche, de foarte bună calitate. S-au mai alăturat acestui program maraton spectacole și la Muzeul Național de Artă , la Sala Auditorium și chiar la Teatrul Excelsior. Nu m-am putut referi la concertele desfășurate în cadrul secțiunii Muzica Secolului XXI la Sala de concerte radio, pe care cu toată bunăvoința nu am reușit să le cuprind.
Am încercat să transmit pe parcursul festivalului informații de la spectacolele programate în timp, cu impresii și amănunte , dar este departe de a fi putut transmite încărcătura emoțională a sălilor, în dialogul artiști interpreți și publicul auditor. Numeroase au fost formațiunile care au revenit după participări la edițiile precedente, cuceriți de publicul bucureștean, de atmosfera de entuziasm, de aplauzele îndelungate, de publicul stăruitor.
Sălile au fost mai tot timpul pline la refuz, publicul a înregistrat informații în timp, nu s-a mai aplaudat în pauzele dintre părțile partiturilor muzicale. Fără îndoială că de-a lungul timpului, acest festival a crescut și în notorietate, că mulți interpreți au solicitat participarea, alăturându-se unor interpreți deja cunoscuți publicului din ediții precedente, alții pentru prima dată . Din Canada au fost prezenți doi pianiști cu același nume Hamelin fără a fi rude, ambii la fel de merituoși și îndelung aplaudați. L-am admirat pe Richard Hamelin un tânăr de 29 ani, care s-a pregătit cu tot programul învățat pe de rost, inclusiv sonata de George Enescu, el un laureat al concursului Chopin .
La Sala Mare a Palatului orchestra Radiodifuziunii Berlineze Berliner Rundkunf condusă de Vladimir Jurowski ne propune opera lui Richard Strauss ” Die Frau ohne Schatten”¨(Femeia fără umbră).. Precum la ediția precedent a propus Oedip în variantă de concert și acum opera ”Femeia fără umbra” necunoscută publicului românesc a fost realizată cu concursul artistei multimedia Carmen Lidia Vidu , care a ilustrat libretul cu imagini proiectate care puneau în evidență și vizual bogatul conținut de legendă, mitologie nordică suedeză, germane, dar și persană aducând o problematică foarte modernă pentru Viena începutului de secol XX (premiera a avut loc în 1919) Muzica lui Richard Strauss de o mare frumusețe, vocile impecabile, contribuția corurilor, inclusiv cel de copii ( susținut de corul de copii radio din București) au fost îndelung aplaudate. Libretul operei scris de Hugo von Hofmannsthal este o pledoarie pentru relația spirituală a cuplului, pentru inefabila legătură ce unește făpturile omenești , asigurând continuitatea vieții…Imaginea proiectată a celor doi soți ilustrează natura evoluției relațiilor lor de-a lungul desfășurării acțiunii, facilitând înțelegerea libretului, artiștii îndeplinindu-și și rolul actoricesc prin gestică , prin vestimentație, minim joc scenic, sub coordonarea minuțioasă a lui Jurowski. Deși spectacolul s-a prelungit mult peste spațiul obișnuit al unui concert, auditoriul fidel a urmărit cu emoție și deplină satisfacție actul musical, scenic, interpretativ al protagoniștilor.
Il urmăream într-o seară pe directorul artistic al festivalului maestrul Vladimir Jurowski , o apariție modestă printre spectatori, cu silueta sa adolescentină, cu pletele brune, căutându-și locul cu biletul în mână, pentru asista la concertul Orchestrei Naționale de Tineret, fondată de profesorul Marin Cazacu și instruită de maestrul Cristian Mandeal, de acum deja cunoscută și peste hotare. Orchestra a crescut mult în performanță, în seara de 10 sept. avându-l ca solist pe japonezul Nobuyuki Tsujii,interpret și compozitor interpretând dificilul concert nr.2 de Rachmaninov, un pianist care s-a născut fără vedere și a ajuns prin perseverență la performanța de a fi solist într-un asemenea festival,. lăsând o sală întreagă cu lacrimi în ochi, pentru a fi dovedit, în fapt, mesajul transmis de Enescu în opera vieții sale Oedip” Omul e mare tare decât destinul”
Prezența în public a lui Vladimir Jurowski de data asta ca simplu spectator avea o anume semnificație, cea a responsabilității imense a unui director artistic de a lua pulsul sălii, de a recepționa din poziția auditorului reacția, de a dovedi interesul și respectul pentru fiecare artist invitat, de a putea verifica strategia adoptată și valoarea ei, de a putea îndrepta sau persevera în perspectivă construcția acestui edificiu spiritual , care este un mare festival. L-am văzut urcând scările spre culise pentru a felicita orchestra , solistul și pe entuziastul și îndatoritorul dirijor ( care și-a condus la braț nevăzătorul solist) Michael Sanderling. O seară plină de emoții pentru performanța tinerilor artiști, dar și pentru lecția de viață oferită întregii asistențe asupra valorii muncii și strădaniei de a învinge – o seară memorabilă asemeni fiecăreia în parte.
Clementina Timuș / UZPR
Un comentariu pentru “FESTIVALUL GEORGE ENESCU Ediția 2019, la final”
Congratulations to the festival and to Director Vladimir Jurowski on its great success. I participated online, from California, USA, and was filled with admiration. Honestly, I was not aware of the festival until this year. As a fan of Mr. Nobuyui Tsujii, I was drawn to the Sept 10 performance and in turn other performances at the festival. The live-streaming and the coverage by Trinistas TV were truly impressive, not to mention the quality and quantity of the top-notch performers and performances. Bravos, bravos!