„Chilienii cântă teme inspirate din viață, din cântecele lor fiind arătate munca câmpului, truda mineritului, pescuitul, viața de păstor în deșert la înălțimea de 5000 de metri” … îmi spunea odată părintele franciscan Emilian Dumea, unul dintre cei trei preoți români care activează în Misiunea Franciscană din Chile. Ei sunt foarte solidari unii cu alții, în momentele dificile … de fapt, Chile este o țară dintre cele mai solidare din America Latină; asta și din cauza calamităților: cutremure; tsunami; incendii; pentru că vara e foarte cald se produc foarte multe incendii și atunci se ajută”.
Vom face o incursiune succintă printre instrumentele muzicale tradiționale care se folosesc și în această zonă.
Charango
Este un instrument cu coarde, de doar aproximativ 66 de centimetri lungime, fiind un membru al familiei de instrumente ”lute”. Are o formă de chitară cu zece coarde, împărțite în cinci părți: două corzi SOL, două corzi DO, 2 MI, două LA și două MI. În mod tradițional, în trecut corpul charango a fost confecționat din scuturi armadillo, dar astăzi el este realizat de obicei din lemn de cedru sau castan; fiind foarte răspândit în toate regiunile andine din Ecuador Bolivia, Peru, din nordul statului Chile și nord-vestul Argentinei, unde este un instrument muzical popular care există în multe forme variante.
Charango a fost folosit în trecut în principal în muzica tradițională andină, dar astăzi este folosit din ce în ce mai frecvent de alți muzicieni latino-americani, cântărețul la charango fiind numit „charanguista” (Mendoza, Z.S. (2008). Creating Our Own: Folklore, Performance, and Identity in Cuzco, Peru. Duke University Press. p. 97. ISBN 9780822341529. Retrieved 2014-10-16.).
Guitaron Chileno
este un instrument muzical folosit în muzica chiliană încă din secolul al XVI-lea pentru interpretarea unei varietăți de genuri chiliene importante, cum ar fi Cuevas și Tonadas.
„Ea are mai mult de două ori corzile instrumentului charango – 25 în total, – care sunt ciupite fără pană, în stil arpegiu de degetele mâinii drepte. Acest instrument seamănă cu o chitară în care acesta are un top plat și înapoi, dar cu un corp mai mic. Inițial chitara a fost un instrument folcloric văzut în principal în zonele rurale; totuși, recentul interes pentru „muzica internațională” și renașterea formelor muzicale tradiționale folclorice au dus la un interes sporit față de instrument în mai multe zone urbane și în cadrul muzical contemporan. (Pinkerton, Emily J. (2007). The Chilean Guitarrón: The Social, Political and Gendered Life of a Folk Instrument (Ph.D.). University of Texas at Austin.).
Tiple chilian
Este un instrument cu 12 corzi similar în stil și formă cu Chileno – guitarron și Charango. ”Chitară de proveniență spaniol – columbiană, Tiple este frecvent auzit în ansambluri muzicale din Chile, de multe ori în combinație cu acordeon, în special în sudul țării.
Griful se alătură corpului la cel de-al 12 – lea spațiu, având un acordaj format din ”12 corzi, grupate în patru corzi triple, acordajul tradițional făcându-se de la cel mai mic la cel mai înalt, în ordinea: DO – MI – LA – RE, mulți cântăreți contemporani, acordând instrumentul ca acordajul celor patru corzi superioare ale chitării moderne: RE – SOL – SI – MI. (^ Zuluanga, David Puerta; Los Caminos del Tiple [The Evolution of the Tiple]; DamelPublishers; Bogota, Colombia: 1988. 208pp.).
Cultura chilienilor Mapuche
Mapuche (/ mæˈpʊtʃi /, Mapuche și spaniolă: [maˈputʃe]) este un grup de locuitori indigeni din sud-centrul actual al statului Chile și sud-vestul Argentinei, inclusiv părți din Patagonia actuală, termenul colectiv referindu-se la o etnie largă compusă din diferite grupuri care împărtășeau o structură socială, religioasă și economică comună, precum și o moștenire lingvistică comună ca vorbitori Mapudungun.
Influența lor s-a extins odată de la Valea Aconcagua până la Arhipelagul Chiloé și s-a extins mai târziu spre est până la Puelmapu, un ținut cuprinzând o parte din pampa argentiniană și Patagonia, astăzi, grupul colectiv reprezentând peste 80 la sută din popoarele indigene din Chile și aproximativ nouă la sută din totalul populației chiliene. (sursă: Mapuche – Wikipedia)
Astfel, trecând prin diferitele conjuncturi istorice, populațiile mapuche și-au păstrat individualitățile cultural – muzicale proprii, printre care ies în evidență și instrumentele muzicale tradiționale, pe care le folosesc și în prezent, prezentând în acest studiu principalele instrumente din această cultură.
Siku
Este un nai tradițional andin. „Acest instrument este folosit în interpretarea unui gen muzical cunoscut sub numele de „Sikuri”, fiind în mod tradițional regăsit peste tot în Munții Anzi, fiind mai degrabă asociat cu muzica din regiunile Kollasuyo sau Aymara, din jurul lacului Titicaca. În decursul istoriei, din cauza geografiei muntoase complicate a regiunii și datorită altor factori, în unele părți fiecare comunitate își va dezvolta propriul tip de Siku, cu reglare, formă și dimensiune particulare, acest factor aducând și libertatea fiecărei comunități de a-și dezvolta propriul stil de joc.
Există variante contemporane de Siku cu o scară cromatică dispusă pe trei rânduri și cu distribuție a smitonurilor asemănătoare acordeonului cromatic”. (^Kolasinski, Andrew (2015-05-09). „Siku Panflutes Bring Home The Sound Of The Andes”. South American Vacations. Retrieved 2019-07-05. „Panpipes of the Americas”. Native Flutes Walking. Retrieved 2019-07-05.)
Cultrún
„Este un membranofon, cu membrană atașată, lovit direct, emisferic (ca timpanul), fiind un instrument independent, care măsoară aproximativ 35 – 40 cm în diametru și o înălțime de 12 – 15 cm, corpul său fiind alcătuit din lemn de scorțișoară , de laur , lenga sau lingue, tăiat în timpul iernii, astfel încât fibra lemnului să nu se destrame. Interpretarea se poate face în două moduri: ținut în mână și lovit cu un băț, sau sprijinit pe podea și lovit cu două bețe. (Travelsur.net (s/f). «The Mapuche People 2 – Kultrun» (HTM) (en inglés). www.travelsur.net. Consultado el 31 de diciembre de 2011)
Trutruka
este un instrument de suflat, care face parte din familia trompetelor. Se găsește în principal printre populațiile Mapuche din Chile și Argentina, producând un sunet, cu câteva variații tonale.
„Instrumentul are două părți principale, corpul și cornul. Corpul este fabricat dintr-un material specific zonei, numit „Chusquea culeou” având o lungime cuprinsă între 2 – 5 metri cu diametrul de 2 – 10 cm. Bastonul este tăiat longitudinal în două jumătăți și apoi căptușit cu un șnur sau cu un fir de lână sau cu intestine animale, înfășurate în intestine animale de obicei de cal pentru a preveni scăparea aerului. Notele sunt produse din variațiile presiunii cauzate de suflare și de poziția buzelor.
Sunetul pe care îl produce este scânteiat și adânc, cu variații de ton scăzut, Trutruka fiind folosit pentru semnale pe distanțe lungi, apeluri de război sau acompaniament muzical în activități sociale și religioase”. (http://www.revistadeartes.com.ar/revistadeartes_8/musica%20mapuche.html)
În prezent, există și harfele pentru gură, ca și Trompele Mapusche, care au un fel de pârghie mică aplicată perpendicular pe partea superioară a limbii, ceea ce facilitează atingerea de către deget, de obicei indice, sunetul fiind sobru și monodic, în multe ocazii fiind folosit ca instrument de acordaj, astăzi, instrumentul jucând un rol important în muzica religioasă din cea mai mare parte a populației Mapuche”. (Pinkerton, Emily J. (2007). Idem. )
Părăsim Chile, țara unde „Dumnezeu e contopit cu natura și cu Pacea. Chilienii numesc … Pacea – Mamă care-i Dumnezeu, Dumnezeu care a creat pământul care-i păzește în orice moment; Dumnezeu care este ascuns în orice piatră, în orice plantă… acestea izvorând dintr-o credință profundă, a contopirii naturii cu Dumnezeu într-o teologie naturală.
Valeriu Ioan
(Revista UZP, nr.33/2024)
Foto: Wikipedia