Teatrul Național Radiofonic invită publicul duminică, 26 mai, de la ora 17:00, la Radio România Cultural, să asculte premiera spectacolului radiofonic „Colonia penitenciară”, după povestirea omonimă de Franz Kafka, în adaptarea și regia artistică semnate de Mihnea Chelariu.
„Colonia penitenciară” propune audienței de teatru radiofonic o viziune distopică asupra lumii, de o incontestabilă actualitate, așa cum o relevă nuvela lui Kafka. „Aici, în colonia penitenciară, principiul după care iau hotărârile este următorul: vina e întotdeauna mai presus de orice îndoială”, spune Ofițerul, justificând execuțiile sumare și abolirea dreptului cetățenilor la o judecată imparțială. Apărută în 1919, într-un volum de povestiri scurte, „Colonia penitenciară” este o parabolă a dezumanizării și abuzului de putere prin care orice regim totalitar devine o mașină criminală, de represiune în masă. Apărută la un an după încheierea Marelui Război, când Europa făcea bilanțului celor 16 milioane de morți și absorbea șocul folosirii armelor chimice, nuvela e o reflecție tragică și grotescă asupra confiscării libertății și a limitei absurde pe care o poate atinge degradarea umană. Reprezentant strălucit al prozei moderne, Kafka a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice și a limbajului literar. Romanele și nuvelele sale restituie o viziune alienat-grotescă, tragicomică asupra lumii în derivă de după Primul Război Mondial. Evoluția absurdă a narațiunii din nuvelele și romanele sale dezumanizează personajele prin brutalitatea fizică și psihologică, le confruntă cu pierderea sensului existenței în fața puterii discreționare a societății birocratice, înțeleasă ca formă a autocrației.
Adaptarea radiofonică pune în pagină sonoră viziunea artistică a regizorului Mihnea Chelaru, care transformă scenariul într-un monolog și reduce personajele povestirii, conferind ascultătorului rolul de receptor și judecător al discursului Ofițerului. Astfel, decizia de a valida sau nu metoda de exterminare din Colonia penitenciară, consecutivă prezentării mașinii ucigașe, rămâne la latitudinea ascultătorului, a cărui conștiință este, astfel, direct chestionată. Scoaterea din pasivitate a audienței este una din mizele spectacolului radiofonic, a cărei efect secundar este activarea judecății critice și înțelegerea nocivității unei atitudini pasive în fața exceselor conducătorilor. Interpretarea lui Gabriel Spahiu e frisonantă și ne transmite oroarea, odată cu acumularea argumentelor tragic-absurde ale justificării metodei criminale. Receptarea distopiei e intermediată de sunetul mașinăriei ucigașe, excepțional creată de sound designul lui Mădălin Cristescu, amplificat de muzica originală semnată de Andrei Miricescu.
Deznodământul povestirii sugerează o posibilă soluție de rezistență în fața totalitarismelor prin anihilarea torționarului cu propriile metode. „Colonia penitenciară” poate fi citită în zilele noastre ca o parabolă transparentă a agresiunii ruse în Ucraina, și dă spectacolului o dimensiune politică, de trezire a responsabilității fiecărei persoane în fața validării abuzului de orice natură. Întreaga producție are premisele unei lecturi actualizate a capodoperei kafkiene, relevante pentru escaladarea conflictelor armate din lumea noastră.