◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.06.2024

Apărarea Europei,
în mâinile europenilor (I)

În timp ce strategii europeni – constrânși de evoluția și anvergura conflictului din est – sunt preocupați de apărarea continentului în fața unui agresor potențial, dovedit ca atare, fără a ști de unde să înceapă, omologii lor americani încearcă să elaboreze un mod de acțiune menit să reducă expunerea militară a SUA în Lumea Veche. Să sperăm că ajutorul de 61 miliarde dolari din partea Americii pentru Ucraina nu va fi interpretat în Europa drept o garanție a continuității masivei prezențe americane pe continentul nostru. Dezechilibrul balanței strategice a NATO între cele două continente nu pare a avea viață lungă. Vorbim aici de resurse financiare, umane și materiale. Europa trebuie să-și ia soarta în propriile mâini și  să construiască un sistem de apărare în măsură să reziste în fața oricărei agresiuni. Așa se va ajuta pe sine și va sprijini  America.

 

Starea Uniunii… nu stă prea bine

Statele Unite nu doresc menținerea hegemoniei la nivel mondial. De fapt, în mod real, nu o dețin și nici n-au avut-o decât un sfert de secol – după disoluția Uniunii Sovietice. În perioada Războiului Rece, interesul Washingtonului era axat pe menținerea echilibrului de putere planetar. Acum paradigma este aceeași mutatis mutandis, după urcarea Chinei pe treapta a doua a podiumului mondial – economic vorbind – cu intenția clară de revizuire a echilibrului pomenit mai sus. Unui stat, cu 22-24% din Produsul intern brut (PIB) al lumii, cum este America, nu-i este și nu-i va fi ușor să-și impună primordialitatea la toate capitolele. Prea costisitor și nenecesar. Actualmente, Washingtonul consumă 3,5% din PIB pentru apărare. În valoare absolută este mai mult decât bugetele militare ale europenilor din Alianța Atlantică, însumate. Mai bine de jumătate din suma totală – peste 900 miliarde dolari în 2024, de trei ori bugetul militar (oficial) al Chinei – este destinată cheltuielilor cu personalul, iar o parte importantă merge către întreținerea bazelor militare din străinătate, inclusiv din Europa. La începutul anilor ‘80, noul președinte Ronald Reagan a început un amplu proces de înarmare a Americii în ideea că surclasând tehnologic URSS-ul, aceasta se va prăbuși. Calcul politic exact, așa s-a întâmplat. Am scris mai multe articole pe acestă temă. Dar atunci, datoria Statelor Unite, externă și internă, se apropia de 30% din PIB. Acum este de 120%. Creșterea cheltuielilor militare înseamnă reducerea programelor de asistență socială și o mărire substanțială a taxelor. Niciun președinte nu va accepta acest lucru și cu atât mai puțin în perioade electorale.

 

America nu mai vrea să fie gardianul lumii. E prea costisitor…

A cere Americii să-și continue prezența pe continentul nostru într-un format dimensional crescut – datorită unui potențial agresor, inferior europenilor la aproape toate capitolele – pune sub presiune oricare administrație de la Washington conștientă de pericolului din Pacific. Care crește an de an. După modul cum evoluează situația pe diagonala Atlanticul de Nord – Pacificul de Sud, în cel mult un deceniu apărarea Europei va apăsa direct și aproape integral pe umerii europenilor. Spun ,,aproape’’ pentru că în joc va rămâne doar componenta nucleară deși domnul Macron pare a fi de altă părere. Adevărul este că pe continentul nostru – în cadrul structurii europene a Alianței Atlantice sau în UE – o dezbatere reală asupra strategiei militare de apărare a întârziat trei decenii la rând începând cu 1991, anul dezagregării Uniunii Sovietice. În Occident, situația devenise confortabilă. Mai ales pentru Germania și Italia, state care și-au redus capacitatea militară transferând resurse importante spre economie și segmentul social. America se transformase în ,,gardianul lumii’’ și nu avea nevoie de niciun ajutor. Cel puțin până în 2001. Chiar și liderii americani îi încurajau pe europeni cu formule de tipul ,,contați pe noi’’.

George Miloșan

Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *