◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.05.2024

Sultanul modern Erdogan și complexul
său militar industrial (I)

Asul din mânecă pe care Recep Tayyip Erdogan l-a aruncat în joc la alegerile prezidențiale din mai anul trecut –  care a contribuit decisiv la victoria împotriva lui Kemal Kiliçdaroglu – a fost un frumos „buchet” de drone, tancuri, sisteme de deminare, elicoptere de atac, avioane de luptă, nave de război –  cu eticheta „made in Turkey”. Sunt produsele complexului militar industrial național, componentă a proiecției geopolitice și a sistemului de putere erdoganian. Cel căruia i se cântase prohodul politic după cutremurul din februarie 2023 s-a întors pe cai și mai mari. Recentele alegeri locale i-au arătat că drumul său se îngustează dar el știe că are cu ce să-l aducă la vechea dimensiune.

 

Complexul militar industrial, atribut al Turciei moderne

Crearea acestui complex nu este meritul exclusiv al lui Erdogan, dar președintele este cel care l-a impus ca element-cheie în construcția Turciei moderne. Începuturile datează de la mijlocul anilor ’70, când statul anatolian era supus embargoului occidental din rațiuni legate de restrângerea libertăților în urma loviturilor de stat militare și ocuparea părții de nord a Ciprului. Evoluția complexului din ultimii 20 de ani se datorează strategiei politice aplicate consecvent de șeful guvernului și apoi al statului – un stat modelat în jurul peronalității sale.  Rațiunile care au condus la crearea acestui vector de putere al Turciei – tehnologic, economic dar mai ales geopolitic – inventând un factor care s-ar putea numi într-o accepțiune ușor vulgară ,,diplomația dronelor’’-  asupra căruia voi reveni – sunt, în principal, următoarele , într-o ordine care combină cronologia apariției cu importanța strategică:

– combaterea amenințărilor din partea membrilor, militanților și grupărilor paramilitare ale Partidului Muncitorilor din Kurdistan – PKK, în interior și dincolo de frontiere, în regiuni aparținând Kurdistanului sirian și irakian.

 – erorile Occidentului – în principal ale Statelor Unite – în înțelegerea preocupărilor securitare ale Ankarei. Vorbim aici de un cumul de sancțiuni impuse și retrase de-a lungul anilor, începând cu 1975, care au culminat cu retragerea Ankarei din programul aeronavei americane  F-35 și întârzierea exportului de avioane F-16,  după ce Erdogan a aprobat achiziționarea sistemului rusesc de rachete SS-400.                                                                               

– intențiile Ankarei de a-și extinde influența într-un areal care cuprinde regiunile islamice din Balcani, statele de neam turcic din bazinul Mării Caspice și Asia centrală, Africa islamică și zone din Orientul Mijlociu.

În cele ce urmează voi argumenta aserțiunile de mai sus.

 

Scurtă incursiune în istoria ,,diplomației dronelor’’ a Ankarei

20 martie 2016 a rămas ca o dată de maximă importanță în istoria Turciei tehnologice. Selçuk Bayraktar, director și principal acționar al societății Bayraktar Tehnologies (BT) înființată de tatăl său, Ozdemir, în 1984 și Sumeyye Erdogan, fiica președintelui țării, au pășit pragul logodnei. Peste câteva luni, nunta cu participarea unor oaspeți străini de vază: primii miniștri din Bosnia, Albania, Liban, Pakistan. Selçuk venea de la MIT – Massachusetts Institute of Technology iar Sumeyye de la universități americane și britanice. În 2016, BT produce deja drone performante, dar ar putea face mai mult cu mai multe resurse. Pe care le obține. Dronele produse de BT devin „vârful” de diamant al exporturilor, iar Turcia urcă pe podiumul producătorilor și exportatorilor mondiali, după China și Statele Unite.

Dar industria dronelor turcești nu a apărut din neant și nici ca element absolut necesar creșterii exporturilor. În anii ‘80, pentru a supraveghea mișcările forțelor PKK din estul țării, Turcia importa UAV – unmanned aerial vehicle – din Canada, Statele Unite și Israel. Între anii 2008 și 2016, când mișcările PKK se asociau altor forțe destabilizatoare interne, având sprijinul formațiunilor kurde din Siria și Irak – unele cu ajutor occidental – Ankara a solicitat Washingtonului drone performante de tip MQ-1 Predator și MQ-9 Reaper. Opt ani a durat analiza cererii de către Congres și s-a încheiat cu un refuz categoric.

 

George Miloșan

Foto: YouTube

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *