Bunavestire sau Blagoveștenia, sărbătorită de creștinii ortodocși și greco-catolici la 25 martie, rememorează momentul în care Dumnezeu îl trimite pe arhanghelul Său Gavriil să vestească Preacuratei Fecioare Maria că a fost aleasă să-L nască pe Mântuitorul lumii.
Această întâlnire a mesagerului divin cu „cea mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără asemănare decât Serafimii” este relatată de către un singur evanghelist, și anume sfântul Luca (cap. 1, 26-38).
Din prezentarea evanghelică reținem că minunea Buneivestiri a avut loc în cetatea Nazaretului Galileii, unde Sfânta Fecioară Maria era ocrotită în casa unchiului ei, Iosif dulgherul, om în vârstă, credincios și împlinitor al rânduielilor strămoșești. Reținem, de asemenea, că în fața Legii Vechiului Testament, cei doi, unchi și nepoată, erau logodiți, dar această logodnă nu avea să fie urmată de căsătorie, ci era încheiată doar în scopul purtării de grijă a dreptului Iosif de Fecioara curată și nevinovată.
Dialogul arhanghelului Gavriil cu Maria Fecioara, expresie a frumuseții duhovnicești de care se bucura ea în fața Tatălui ceresc, aduce în atenție aspecte teologice de mare importanță și subliniază, în primul rând, lucrarea de mântuire a omenirii din robia păcatului, ce va începe prin nașterea Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos.
Omenirea, în momentul acela, se afla într-o stare de nemaiîntâlnită cădere morală, socială, economică și religioasă și, singură, nu avea puterea de a se ridica, de a se mântui. Omul, decăzut, nu era în satare să lupte cu păcatul și cu patimile, cu nedreptățile și cu grelele asupriri, cu sărăcia, nevoile și bolile spirituale și trupești. Așadar, nefiind în stare să urce singur spre Dumnezeu, a coborât Dumnezeu la om, l-a trimis pe arhanghelul Său cu cea mai minunată veste primită vreodată de pământeni și anume că nu au fost părăsiți în vâltoarea lumii păcătoase, ci vor fi izbăviți prin nașterea, de către cea de-a doua Evă, Fecioara Maria, a Mântuitorului lumii.
Convorbirea arhanghelului Gavriil cu Maria Fecioara aduce în atenție câteva temeiuri noutestamentare cu privire la cinstirea de care ea se bucură în fața Părintelui ceresc și, de atunci încoace, în Biserică și în Tradiția noastră creștin-ortodoxă.
Astfel, mai întâi vestitorul ceresc îi spune Mariei, de două ori, că este „plină de har”, adică de Harul lui Dumnezeu, dobândit prin credință, nădejde, rugăciune, smerenie și viață curată, lipsită de urâciunea păcatului. Răsplata pentru puritatea ei morală este foarte mare, cea mai mare cu putință: „Domnul este cu tine – îi spune arhanghelul și binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 28).
Această scurtă caracterizare a staturii morale desăvârșite la care a ajuns Sfânta Fecioară este urmată de marea veste așteptată cu înfrigurare de întreaga omenire și de miloanele de femei ale poporului biblic, care sperau că vor fi vrednice a-L naște pe Mesia-Mântuitorul.
Arhanghelul Gavriil reproduce, parcă, profeticele cuvinte rostite de Isaia proorocul (7, 14), în urmă cu 700 de ani: „Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, Părintele Său” (Luca 1, 31-32).
Aceasta este MAREA VESTE, așteptată de la căderea în păcat, aceasta este VESTEA mai mare decât istoria și care revarsă peste întreaga omenire razele sfinte și binefăcătoare ale mântuirii.
Mirarea și surprinderea Preasfintei Fecioare la auzirea acestor cutremurătoare cuvinte sunt justificate: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?” este întrebarea firească adresată arhanghelului. Am crescut trei ani în casa părintească, am viețuit apoi alți doisprezece în sfințenia templului de la Ierusalim, trăiesc acum în curățenie trupească și sufletească în casa virtuosului și vârstnicului meu unchi, nu am avut relații cu nici un bărbat și totuși voi naște, se întreba și îl întreba tânăra Fecioară pe vestitorul lui Dumnezeu.
Arhanghelul Gavriil îi risipește repede frământările: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).
Întru susținerea deplină a acestor cuvinte inspirate, Gavriil arhanghelul îi oferă și argumentul care îi va risipi toate îndoielile: „Și iată Elisabeta (mama Sfântului Ioan Botezătorul), rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (versetele 36-37).
În fața acestor sfinte revelații, Sfânta Fecioară Maria se pleacă smerită și acceptă misiunea încredințată de Dumnezeu Tatăl, spunând: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”.
Dumnezeu a rânduit să ajung, cu sute de credincioși, de 20 de ori în cetatea străveche a Nazaretului. De fiecare dată, cu bucurie și emoție imposibil de redat în cuvinte, am intrat în biserica ortodoxă închinată „Buneivestiri” și am gustat apă binecuvântată din „izvorul Sfintei Fecioare”. Ridicată la 1750, peste ruinele unui lăcaș zidit de Sfânta Împărăteasă Elena, la anul 326 și deasupra fântânii care alimenta satul cu apă acum două mii de ani, bisericuța noastră poartă amprenta ortodoxiei românești. Pisania aflată deasupra ușii de intrare mărturisește tuturor pelerinilor creștini că pictura în tehnica frescă din biserică a fost realizată în anii 1977-1978, pe cheltuiala Patriarhiei Române, de către pictorii Mihail, Gavriil și Nicolae Moroșan, cu purtarea de grijă a patriarhilor Justinian Marina și Justin Moisescu.
Cu aceleași sentimente de aleasă bucurie și nestăpânită emoție am pășit și în biserica ridicată peste atelierul de tâmplărie al dreptului Iosif și în incinta monumentalei catedrale romano-catolice a Buneivestiri, cea mai impunătoare din Orientul Apropiat, la demisolul căreia se află casa Sfintei Fecioare Maria, pe care a fost plasată inscripția: „Verbum caro hic factum est” (aici s-a întrupat Cuvântul, Logosul, Fiul lui Dumnezeu).
Sărbătoarea Buneivestiri ne învață și ne îndrumă, pe toți, să acordăm cinstirea cuvenită Maicii Domnului, pentru că ea a fost cinstită mai întâi de Dumnezeu, apoi de Domnul Hristos, Care s-a întrupat în pântecele ei, prin umbrirea de către Duhul Sfânt. A fost cinstită, totodată, de arhanghelul Gavriil, de Elisabeta și de pruncul care a săltat în pântecele ei și a fost cinstită de Părinții Sinoadelor ecumenice care au stabilit dogmele inspirate despre Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria.
Sărbătoarea de azi, Bunavestire sau Blagoveștenia, ne cheamă, pe fiecare în parte și pe toți deopotrivă, la sfântă rugăciune în lăcașurile de închinare, pentru a ne învrednici de vestea cea bună a mântuirii sufletelor noastre, prin smerenie, viață curată, milostenie, post și credință nețărmurită în Dumnezeu.
Preot dr. Ionel Popescu / UZPR