Emigrarea e o haină care-ți vine sau nu. Așa se spune. Și pe bună dreptate. Vezi și tu că în comunitate întâlnești români de toate felurile: unii fericiți că au făcut pasul, recunoscători lui Dumnezeu că le-a repartizat destinul în Canada – țară adoptivă, cuib al familiei și loc al devenirii lor spirituale și sociale; alții, dimpotrivă, sunt supărați pe soartă și recapitulează zilnic lista lor lungă cu nemulțumiri, idealizând ceea ce au lăsat în România amintirilor lor.
Unii au cupa plină cu nectar, alții cu amar. Ce au în comun? Trecerea timpului.
Prea puțini au făcut calea întoarsă în țara Mioriței și-a lui Eminescu. Și dintre aceia, un procent minuscul s-au acomodat cu adevărat. Pentru că omul se schimbă necontenit. Cel care a trăit un număr de ani în străinătate nu mai e cel care a emigrat. Străinătatea îl șlefuiește și-l schimbă. De aceea este greu, foarte greu, să-și mai găsească locul între ai lui.
Ca și o plantă, românul prinde rădăcini și sfințește locul unde trăiește. Dacă e harnic și optimist, își duce cu el oriunde și hărnicia, și bucuria de viață. Dacă e leneș, nici lenea nu îl părăsește atunci când emigrează. Îl însoțește ca o umbră pe unde-l poartă pașii.
Iar patria, ca și dragostea, e-n interiorul omului, nu pe străzi pavate sau în clădiri impunătoare. Cu omul drag îți e acasă oriunde. Căci el e țara ta.
Și-n țara ta poți face orice. Indiferent de geografie. Poți, de exemplu, transforma Toronto în cel mai românesc loc de pe planetă, chiar dacă e plasat la opt mii de kilometri de România.
Cum, mă vei întreba? Și am să-ți răspund cu mâna pe inimă: cheia e omul. El face și desface.
În 20 ianuarie, 2024, Consulatul General al României din Toronto, prin echipa sa, condusă de Oana-Raluca Gherghe, a organizat Ziua Culturii Naționale – Ziua Eminescu, în colaborare cu ziarul Observatorul și directorul acestuia, domnul Dumitru Puiu Popescu.
Urmând parcă îndemnul versurilor lui Alecsandri: „hai să dăm mână cu mână cei cu inima română”, sala mare de la North York Central Library Auditorium s-a dovedit neîncăpătoare pentru numărul mare de români prezenți, care, în ciuda previziunilor meteorologice aspre hibernale, au dorit să celebreze acest moment de seamă al culturii noastre naționale: o sută șaptezeci și patru de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești.
Sala arhiplină a avut oaspeți de seamă ai comunității românești din Toronto și nu numai: diferiți artiști, adulți și copii, s-au perindat pe scenă, cinstind, de la mic la mare, sfânta limbă românească, precum și amintirea Poetului, prin vers, muzică, dans și port național. Printre multe personalități culturale și sociale, cei prezenți au avut bucuria să îl salute și pe atât de îndrăgitul Ștefan Hrușcă, aflat la eveniment.
Cu siguranță că acest spectacol, care marchează începutul de an, este primul dintr-o serie lungă, pentru că e dulce gustul național românesc. E și mai dulce, filtrat fiind de distanța de miilor de kilometri care ne desparte de țara mamă. Iar organizatorii au în buzunar toate ingredientele de care este nevoie pentru a domoli dorul încuiat în inimile noastre.
În primul rând echipa consulatului e deosebită. De mă vei întreba de ce, îți voi răspunde
că trăiesc din 2001 în Canada, dar niciodată până acum nu am simțit prezența consulară atât de palpabilă, atât de apropiată, atât de proaspătă și activă. I-am întâlnit de câteva ori, atât pe doamna consul Oana-Raluca Gherghe, cât și pe domnul consul Titov Gherghe, la evenimente românești: că au fost lansări de carte ori piese de teatru, ori alte tipuri de evenimente, ei au fost acolo implicați și interesați. Atât de aproape de noi, încât putem declina fără grijă posesivul „nostru”.
Cât despre domnul Dumitru Puiu Popescu, ce aș putea să-ți spun, decât că are titlul de român cu majuscule, iar ziarul dânsului, Observatorul de Toronto își duce stindardul tricolor de peste treizeci de ani, fiind tribuna limbii române, glasul care intră în fiecare casă de român, promovând valori românești din diaspora și din țară.
S-au schimbat multe în cei treizeci de ani, însă Observatorul a rămas o constantă a românului din Toronto și din împrejurimi.
E greu de povestit o emoție, căci asta a fost seara de 20 ianuarie, 2024.
Imaginează-ți afară iarna albă, cu mantia-i groasă de zăpadă – deh, suntem în țara ei. Iar înăuntru, sunet de pian, de saxofon, de chitară, voci dulci de copii ori voci profesioniste, vers eminescian, cânt și joc popular românesc, într-un zumzet de români bucuroși, cu ochii umezi de amintiri, pentru că toți ca unul am adus în Canada, conștient sau nu, și câte un pic din poezia lui Eminescu.
Și, dacă vrei să afli date concrete, anunțul consulatului e acesta: Primul eveniment al anului organizat de Consulate General of Romania in Toronto.
Am celebrat „Ziua Eminescu – Ziua Culturii Naționale” cu un spectacol de excepție, plin de emoție și talent, cu românii și pentru românii din Ontario.
Am avut sala arhiplină cu români la evenimentul dedicat Zilei Culturii Naționale – Ziua Eminescu, organizat în colaborare cu publicația de limbă română „Observatorul”, condusă de Dumitru Puiu Popescu,
Programul artistic a ridicat la modul propriu spectatorii în picioare aproape la fiecare moment. Soliștii, ansamblurile și muzicienii au venit pe scenă cu drag de România, versul și rima românească, de cântul și dansul nostru popular.
S-a recitat Eminescu, s-au cântat și dansat balade, pianul a fost pus la grea încercare de artiștii români, a fost cultură cu emoție.
Prezentat de Dumitru Puiu Popescu și Titov Gherghe, spectacolul Eminescu a beneficiat de talentul și implicarea artiștilor Iulia și Dacian, ansamblul Dănțăușii, Mia Oprea, Barbra Lica, Școala Româneasca Toronto/ORLA, Antonia de Wolfe, Alexander Gangurean, Ansamblul Aroy din Kitchener, Kai Oszlai , Paul Panait, Vasile Simion Ciobanu, Saxophia&Chitarius, Gia Ionesco
Oana Gherghe a oferit o diplomă, din partea Consulate General of Romania in Toronto, lui Puiu Popescu, în semn de recunoștință pentru eforturile și implicarea sa constantă de-a lungul anilor în promovarea culturii românești în rândul comunității.
Am fost plăcut surprinși de participarea unui număr atât de mare de români și începem deja să ne gândim la săli mai mari și mai încăpătoare pentru anul viitor.
Vă așteptăm cu drag și la următoarele noastre evenimente!
Așa a fost la noi Sărbătoarea.
În țara frunzei de arțar, în 20 ianuarie 2024, s-a sărbătorit Eminescu.
Em Sava
Toronto
Un comentariu pentru “În țara frunzei de arțar,
în 20 ianuarie 2024,
s-a sărbătorit Eminescu”
Felicitări pentru Consulatul României la Toronto.Felicitări şi admiraţie,domnule director Puiu Popescu, pentru modul în care vă preocupaţi de menţinerea spiritului românesc în Ţara Frunzei de Arţar.Felicitări şi autorului articolului,care a prezentat eveninentul pentru „cei de acasă”. Pentru că, oriunde te-ai afla, locul unde te-ai născut şi ai copilărit înseamnă acasă. Şi asta o spun din experienţa proprie, aflându-mă mulţi aniin misiune oficială departe de ţară. emoţia auditorului