COLINDOR
Firească-i Trecerea,
Slăvite Doamne!
De-am accepta-o,
Senin și degajat.
Dar, tu, PreaBunule,
Surprize preamărești,
neinstruindu-ne, din timp,
ce cale-om traversa.
Mugurul mugurește,
ochiu-mi sporește,
șoapta-mi înflorește,
inima ni se sorește
Dar, așa, deodat’,
pe nepoftite,
un nor înnoroiat,
își desface mantaua…
mânecile-și suflecă,
hotărât, vezi bine,
zarea a cuprinde –
și-n al său demers,
smulge-un brad frumos,
cel mai generos
și cel mai zelos…
Gura ni se crestează,
Ochii lăcrimează,
Inima tresaltă…
De ce, Doamne, Doru?
Așa fostu-i-a data?
Înțeleg prea bine,
Decizia-ți aparține,
Scrisă-n tabla legii…
Lerui ler,
Coborât din cer!
Și-nțelege, Doamne,
Oricât-am ști,
Oricum ne-am roti,
Conștientizăm umbrirea,
Și totuși…
Uniunii toată –
inima-i sfâșiată!
Lerui ler,
Coborât din cer!
Înțeles-ai, Doamne,
Cât de mult ne doare?…
Ce suflet distins,
Altruist convins
Stilată noblețe
Ce-i drept,
Fire pământeană,
dar să nu uiți, Doamne,
la table frumuseților,
s-adaugi generozitatea-i,
zâmbetul cel cald,
faptele umanului –
totul înveșmântat
în aleasă iubire creștină!
Leru-I ler,
Coborât din cer!
Știm ce gândești, Doamne!
Te rugăm, înțelege,
Edifici la a ne struni durerea.
Sunt clipe când dorul
nu vrea – nu vrea – să ni s-aline,
oricât ne-am oglindi
în imaginile fulguitoarelor mângâieri.
Doru-i Dor fierbinte
Dificilă-i ostoirea.
Se zbate, lovește și urlă.
Lerui ler,
Coborât din cer!
Primul Moș Ajun,
Primul nost’ Crăciun,
Primul An cel Nou –
Douăzeci și doi,
cu dor de Doru Dinu –
perpetuu crepuscul
noapte a trezirii,
unghi sfredelitor
și ucigător
Lerui ler,
Coborât din cer!
Tu, Doamne,
Fii îndurător și-nțelege,
Că în ăst an,
lipsi-va fastul sărbătorii.
Ne lipsește dragul nost’ prieten.
Tristețea-I atât de mare –
Mantie mistuitoare.
Lerui ler,
Coborât din cer!
Dor de dor de Doru nostru,
călătorit la a Ta chemare…
Durere mare-a semănat
Într-a noastră tagmă.
Lerui ler,
Coborât din cer!
Știm prea bine îndemnul
să-mbrățișăm tăcerea.
Lucid conștientizând –
la scaunul împărățieiTale,
doar veșmântul
alor noastre fapte contează.
În rest, smerenie și-ndelungă răbdare.
Lerui ler,
Coborât din cer!
PreaSlăvite Doamne,
o rugă Ți-adresăm–
să ne-nsoțești
la masa cea festivă,
ostoindu-ne
Dor de Doru Dinu…
Iar noi, cuminți și-ascultători,
Să te-nsoțim la Cina cea de Taină,
Cea liturghisit creștină,
În Ziua marelui praznic
al Nașterii Tale!
Să ne mângâiem,
Imaginându-ni-l
aripă de fluture
ce plutește-n Înalt,
în ritm de Lerui ler…
La Mulți Ani
Cu Sănătate!
Livia Ciupercă/UZPR
Iași, Decembrie 2021