◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro23.07.2024

Sigilii și anteturi heraldice cu simbolul ,,Libertatea” – aluzie la utilizarea steagului tricolor românesc la 1848, în orașul Pitești

Deși nu s-au conservat, datorită vicisitudinilor vremii, știm, pe baza datelor istorice, că în timpul Revoluției Române de la 1848 din Țara Românească au adoptat însemne proprii și unele așezări [1]. Conform unor informații de epocă, administrația orașului Pitești a adoptat în timpul luptelor revoluționare din vara anului 1848 un simbol propriu, deosebit de expresiv: un personaj feminin, „Libertatea” purtând costum popular și susținând steagul tricolor desfășurat [2]. Alcătuirea unei astfel de reprezentări, încadrată heraldic în categoria însemnelor care evocă un moment istoric memorabil, constituie dovada grăitoare a adeziunii locuitorilor urbei față de ideile înnoitoare ce tindeau să transforme societatea românească, exprimă, de asemenea, adeziunea piteștenilor față de idealurile dreptății sociale și naționale promovate de revoluție [3]. Este știut faptul că piteștenii și-au exprimat entuziasmul față de Constituție printr-o grandioasă adunare exprimându-și aspirația spre libertate. Este posibil ca în aceste împrejurări să se fi instituit și emblema de față. Deși au trebuit să renunțe un timp la folosirea sa, datorită înăbușirii revoluției și a măsurilor represive luate de ocupația străină, locuitorii orașului au păstrat tradiția reprezentării introdusă în vara tumultuoasă a anului 1848. Organul administrativ orășenesc din Pitești la sfârșitul veacului al XIX-lea a reluat emblema vorbind despre cel mai nobil sentiment uman „Libertatea” [4], și a menținut-o și în primele decenii ale secolului al XX-lea. Astfel, în anii 1920-1921, pe sigiliile folosite de autoritățile administrative piteștene și pe antetul actelor emise de primărie a reapărut „Libertatea”, simbolizată de același personaj feminin ținând steagul tricolor. Cele afirmate mai sus, de către specialiști le probăm cu două mărturii istorice selectate de noi (deși ele sunt mai multe): un sigiliu al orașului Pitești și o reprezentare heraldică de pe anteturile unor acte, emise de organul administrativ al orașului omonim. Iată prezentarea lor:

Sigiliul sfatului orășenesc din Pitești

 Acest vestigiu sigilar este rotund (35 mm), imprimat în tuș pe un act. În emblemă un personaj feminin în picioare („Libertatea”) având mâna dreaptă ridicată, în mâna stângă ținând steagul tricolor desfășurat. Legenda: PRIMĂRIA COMUNEI PITEȘTI. Deviza (introdusă în exergă, în continuarea legendei): PATRIE ȘI LIBERTATE. Având o adâncă semnificație, această deviză sintetizează devotamentul față de patrie și exprimă aspirația comunității respective spre libertate națională, constituie o aluzie la angajamentul generațiilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul veacului al XX-lea de a milita pentru unirea cu patria mamă a provinciilor românești încorporate în imperiile vecine, unire care condiționa adevărata libertate a patriei.  Semnificația emblemei: este o reactualizare a stemei județului din 1848, personajul simbolizând „Libertatea”. [5].  Steagul tricolor evocă lupta revoluționară ce s-a desfășurat în această regiune [6]. De menționat că, din aceeași perioadă, s-au identificat și alte variante de simboluri, în care personajul ce semnifica Libertatea ținea într-o mână steagul, iar în cealaltă o cunună din frunze de laur sau o torță. Cununa de laur sugera faptul că societatea prețuia devotamentul față de patrie, iar torța exprima rolul pe care-l are cultura în dezvoltarea conștiinței naționale. Prin noul element, torța, se evidenția legătura dintre cultură și ideea de libertate. La aceste sigilii deviza era „PATRIA ȘI LIBERTATEA”.

Reprezentarea  heraldică de pe anteturile actelor emise de organul administrativ al orașului omonim.

În anteturile actelor personajul este înfățișat în mod diferit. [7]. Într-un scut pe o terasă, un personaj feminin în picioare („Libertatea”) purtând costum popular, ține în mâna stângă acvila iar în mâna dreaptă steagul tricolor desfășurat. Hampa steagului se termină în vârf cu o cruce. Flamura are culorile perpendicular pe hampă, adică orizontal, cu albastru în partea superioară, galben la mijloc și roșu în partea inferioară. (La o altă variantă de antet, imaginea a fost completată cu o acvilă și un cocoș) [8].  Culorile flamurii tricolore sunt reprezentate prin semne convenționale specifice heraldicii: albastru este redat prin linii orizontale plasate la egală distanță între ele; galbenul (sau aur) este reprezentat prin puncte plasate la egală distanță între ele; roșu este redat prin linii verticale la egală distanță [9]. Scutul este timbrat de o coroană murală cu cinci turnuri (de oraș reședință de județ). Sub scut și pe marginile lui pe o eșarfă s-a scris deviza: PATRIA ȘI DREPTUL MEU, adoptată de mai multe orașe românești [10]. În timpul Revoluției de la 1848, tricolorul devine în Țara Românească însemnul național principalul element alcătuitor al drapelului de stat. Guvernul provizoriu prin Decretul nr. 1, emis la 14 iunie 1848, hotăra ca drapelul Țării Românești să aibă „trei culori”: albastru, galben și roșu”, iar pe pânză să fie înscrise cuvintele „Dreptate, Frăție” [11]. O lună mai târziu, un alt decret (al doilea) guvernamental, referitor la componența drapelului emis în 13 iulie 1848, ,,Văzând că nici până acum nu s-a înțeles cum trebuie făcute stindardele naționale, preciza înfățișarea steagului țării: „Lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind” [12]. Instituirea Tricolorului și dispunerea verticală a culorilor  pe flamură erau acum statuate răspicat. Astfel, culorile flamurii steagului așa cum au fost înfățișate în stema din anteturi erau cele folosite înaine de a fi emis cel de-al doilea decret al Guvernului Provizoriu. După opinia noastră, steagul desfășurat ținut în mână de personajul feminin este o aluzie la utilizarea steagului tricolor românesc ca simbol de luptă în timpul Revoluției române de la 1848, iar acvila cruciată din însemnul heraldic al antetului, simbolizează faptul că orașul Pitești făcea parte din Țara Românească. Despre simbolul orașului Pitești desemnând „Libertatea” s-a subliniat că ,,a fost înfățișat într-o manieră tradițională românească, deoarece compozițiile imprimate atât în unele sigilii cât și pe frontispiciul unor acte emise de forul orășenesc reprezintă un personaj feminin purtând costumul popular românesc și ține în mână steagul tricolor”. [13]. Perpetuarea  simbolului „Libertatea” în sigilii și în însemne heraldice ale orașului Pitești, ne indică trăinicia ideilor revoluționarilor pașoptiști în conștiința locuitorilor acestei urbe [14].

 

Augustin Mureșan, Arad

Note bibliografice:

 

[1] Despre cele mai vechi sigilii ale orașului Pitești, vezi Marius Pădurean, ,,Cele mai vechi sigilii ale orașului Pitești, imprimate pe două acte inedite din prima jumătate a secolului al XVII-lea”, în Historia Urbana, Ed. Academiei Române, tomul XVI, 1-2, 2008, pp. 173-188. În cadrul solicitărilor adresate în perioada 1858-1861 Ministerului de Interne în vederea aprobării confecționării unor tipare sigilare, unele instituții argumentau că utilizau o matrice sigilară veche, săpată în 1848, Arhivele Naționale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond Departamentul din Lăuntru, dosar 13/1860, fila 117 (inv. 314); dosar 132/1866, fila 66 (inv. 315), apud Cristache Gheorghe, Maria Dogaru, Revoluția română din 1848 reflectată în documente de metal, București, Ed. Militară, 1988, p. 80.

[2] Vezi Dan Cernovodeanu, Ioan N. Mănescu, ,,Noile steme ale județelor și municipiilor din Republica Socialistă România Studiu asupra dezvoltării istorice a heraldicii districtuale și municipale românești”, în Revista Arhivelor,  Anul LI, vol. XXXVI, nr. 1-2, 1974, p. 72 și 92 și Cristache Gheorghe, Maria Dogaru, op. cit. p. 80.

[3] Cristache Gheorghe, Maria Dogaru, op. cit. p. 80.

[4] Ibidem.

[5] Vezi I. C. Filitti, Raport al Președintelui Comisiei Consultative Heraldice adresat Ministrului de Interne asupra activității acestei comisii între 1921-1938, p. 17 (Mss. la Biblioteca Academiei Române); Maria Dogaru, Sigilii orășenești din epoca modernă și contemporană, București, 1978, pp. 162-163; Idem, ,,Două sigilii și semnificațiile lor”, în Magazin istoric, Anul XII, nr. 6, 1978, pp. 31-32.

[6] Maria Dogaru, Din heraldica României, București, Ed. JIF, 1994, p. 99, pl. XXV, fig. 105. Stema orașului Pitești include în scut pe câmp albastru, o acvilă de aur, luându-și zborul spre dreapta și ținând în gheare un drapel tricolor cu albastru la hampă. Un asemenea drapel fusese adoptat oficial de guvernul revoluționar de la 1848. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, format din cinci turnuri (vezi ,,Monitorul Oficial”, nr. 186 din 21 august 1930 și Almanah Realitatea ilustrată pe anul 1932, Ed. Adevărul, nr. 9, 1932 p. 37) și Dan Cernovodeanu,  Evoluția armeriilor Țărilor Române de la apariția lor și până în zilele noastre (sec. XIII-XX), Brăila, Ed. Istros, 2005, pl. LXXXVII, fig. 6.

[7] A.N.I.C., fond Comisia Consultativă Heraldică, dosar nr. 203, apud Maria Dogaru, Sigilii orășenești,  p. 163.

[8] Maria Dogaru, ,Ideologia politico-europeană reflectată în reprezentările heraldice instituite în perioada Revoluției române de la 1848-1849”, în vol. Revoluția de la 1848-1849 în Europa Centrală. Perspectivă istorică și istoriografie (coord. Camil Mureșanu, Nicolae Bocșan, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 199. Cocoșul, considerat mobilă de stemă, constituie simbolul vigilenței și al mândriei. Este totdeauna reprezentat din profil, cu capul și coada ridicată. Cocoșul cântând – este acel care are capul ridicat și pliscul deschis (Marcel Sturdza-Săucești, Heraldica,Tratat tehnic, București, Ed. Științifică, 1974, p. 77).

[9] Maria Dogaru, Din heraldica României, p. 30.

[10] Idem, ,,Devizele în heraldica românească”, în Revista Arhivelor, anul LXVII, vol. LIII, nr. 2, 1992, p. 205.

[11]  Anul 1848 în Principatele Române, vol. I, București, 1902, p. 567; C. Căzănișteanu, ,,Trei culori cunosc pe lume”, în Magzin istoric, nr. 8, 1967, p. 35.

[12] Anul 1848 în Principatele Române, vol. II, p. 477; Constantin Căzănișteanu, ,,În legătură cu drapelele instituite în timpul revoluției muntene de la 1848”, în Materiale de istorie și muzeografie, IV, 1966, pp. 265-272; Maria Dogaru, ,,Tricolorul și cocardele în contextual luptei revoluționarilor pașoptiști”, în Revista de Istorie, tom. 31, nr. 5, 1978, p. 861; Adina Berciu-Drăghicescu, Corneliu M. Andonie, Luminița Iordache, Tricolorul în istoria Românilor, București, Ed. Muzeul Literaturii Române, (Cuvânt – înainte O carte prinos pentru țară, Ioan – Aurel Pop, Președintele Academiei Române), 2020, pp. 100-101.

[13] Cristache Gheorghe, Maria Dogaru, op. cit. pp. 116-118.

[14] Cf. Maria Dogaru, ,,Două sigilii și semnificația lor”, p. 32.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *