Urmuz nu ar trebui să fie o necunoscută pentru nimeni din Curtea de Argeș ori din județ. Sau, dacă până de curând a fost, atunci nu ar trebui să mai fie, întrucât, în ultimii trei ani, eforturile de recuperare și de întipărire a cultului personalității sale în memoria colectivă locală – și nu numai – au fost, cu siguranță, cele mai asidue din toată perioada care a succedat dispariția sa tragică, până în prezent. Cu o însuflețire aproape supraomenească, acad. Gheorghe Păun, matematician neobișnuit de mult înclinat spre literatură, a dorit să arate că „Argeșul poate și face” ceea ce este bine și dator moral față de numele ilustre născute pe aceste meleaguri. Cu atât mai mult cu cât, pentru zona noastră, este o ocazie unică de a „ieși” în lumea literar-culturală și de a ne înscrie mai pronunțat în cea turistică.
Urmuz, deși ne-a lăsat moștenire aproximativ 50 de pagini de scrieri „absurde”, a generat sute de cărți biografice și critice aplecate cu un interes inegalabil asupra acestora. Ori asta nu poate dovedi decât valoarea sa incontestabilă, care-l transformă într-un „brand” cu răsunet mondial. Urmuz fascinează și chiar obsedează o mulțime de critici literari și artiști din întreaga lume, el fiind, de altfel, mult mai bine cunoscut și apreciat peste hotare decât în propria țară și mult mai familiar în alte zone românești decât în perimetrul natal. Necesitatea stringentă de (re)cunoaștere a lui Urmuz sălășluiește în datoria pe care o avem, în calitate de argeșeni, de a ne mândri cu precursorul avangardismului mondial, care a influențat atât literatura, cât și artele plastice și continuă să o facă și în zilele noastre. Fiindcă, dacă el a reprezentat atât de mult pentru lumea de dincolo de granițe, cine suntem noi ca să nu-i recunoaștem meritele și să nu-i acordăm locul cuvenit în posteritate?… Chiar dacă, după cum spunea acad. Păun, „Nu oricine poate degusta opera lui Urmuz, pentru că este nevoie de o genă ludică pentru aceasta, de deschidere spre „lumi în dungă”, neeuclidiene ar putea fi o analogie, nearistoteliene ar fi mai potrivit, având legătură cu paralogica, cu bizarul, cu amuzamentul intelectual – toate acestea gratuite la prima vedere, cea grăbită, dar surprinzător, dacă nu chiar inconfortabil de semnificative, de adânci, la o lectură mai atentă”.
Toată această inițiativă a debutat, după cum spuneam, în urmă cu trei ani, când în ziarul Argeș Expres a apărut rubrica „La Curtea lui Urmuz”, încheiată cu trei volume cuprinzând câte 77 de tablete (multe dedicate scriitorului Demetru Dem. Demetrescu Buzău – neobișnuitul și unicul URMUZ, așa cum este el cunoscut în literatură) ce au fost publicate în pagina de Cultură de-a lungul acestui timp. Rubrica s-a prelungit cu „Anul Urmuz”, ce a debutat la început de 2023, aliniindu-se întregii suite de fenomene urmuziene menite a marca împlinirea a 140 de ani de la nașterea şi a 100 de ani de la moartea scriitorului. Mai cu seamă, vorbim despre Simpozionul Internațional Urmuz, un eveniment a cărui talie se deduce din titlu și care a angrenat, sub același steag al urmuzomaniei, zeci de urmuzofili din întreaga lume. Mișcarea impresionantă fost anunțată în urmă cu aproximativ un an, cu prilejul reamenajării mormântului său, care se regăsește la Cimitirul Bellu din București.
Demersurile au continuat cu „botezarea” în memoria sa a cafenelei ce există astăzi pe locul unde s-a aflat cândva casa în care Urmuz a văzut lumina zilei, apoi cu inaugurarea statuii și plăcii memoriale în preajma aceluiași loc și cu o expoziție de fotografii realizate de Ducu Gheorghiescu, completată de Vladimir Pană (fiul lui Sașa Pană, care a fost primul editor al unui volum urmuzian) cu o colecție valoroasă de manuscrise, scrisori și fotografii originale ce au aparținut cândva lui Urmuz – un tezaur impregnat de atingerea scriitorului. Au urmat nenumărate apariții editoriale și, recent, a văzut lumina zilei un splendid album de artă cuprinzând portrete ale lui Urmuz semnate de 180 de artiști din spațiul internațional, rod al inițiativei Asociației Internaționale a Caricaturiștilor, ce s-a bucurat de sprijinul UZPR, prin Departamentul Cultural și Filiala Prahova (prin artistul plastic Nicolae Ioniță) și al Muzeului Literaturii Române.
La rândul său, Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești a propus o întâlnire necesară cu lumea bizară a scriitorului avangardist Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, născut la Curtea de Argeș, în urmă cu 140 de ani: un spectacol de colecție (autor – Valeriu Butulescu; regizor artistic – Mona Gavrilaș, Scenografia – Miruna Varodi; coregrafia – Florin Fieroiu). În distribuție au apărut Gogu Preda, Adrian Duță, Alina Diaconu, Petrișor Cristian Diamantu, Robert Tudor, Mihai Savu, Ionuț Oanță.
Mona Gavrilaș, regizor artistic, a detaliat: „Un text aparte, o comedie cu accente dramatice în care erotismul se amestecă subtil cu politicul. URMUZ prezintă o lume bizară. Intrăm, de la bun început, în mintea lui Mitică și vedem toate angoasele, tot vidul interior, toate întrebările care nu mai au răspuns. O lume așa cum o percepe Mitică, adică fără sens. Așa că Moartea devine practic o necesitate, un drum firesc. URMUZ (Mitică) este tot mai afectat de vidul interior, de golirea cuvintelor și a faptelor sale. Piesa ne vorbește despre SINGURĂTATE, PRIETENIE ADEVĂRATĂ și CĂUTAREA SENSULUI VIEȚII… Să știm de ce trăim!”.
În apropiere de marele eveniment, Muzeul Național al Literaturii Române a organizat un moment aparte pentru evocarea operei și personalității lui Urmuz, la care au participat Ion Pop, Michael Finkenthal, Paul Cernat și Ioan Cristescu, directorul MNLR. Acesta a fost un bun prilej și pentru prezentarea înaintea publicului a unei partituri semnate de Urmuz, reproduse în nr.3/1983 al revistei „Manuscriptum”, cântată la pian și comentată (într-o înregistrare) de compozitorul și profesorul universitar Dan Dediu. Povestea compoziției a fost deslușită de Vasile Gribincea.
Nu în ultimul rând, și Romfilatelia a adus în atenția iubitorilor culturii române precursorul suprarealismului: Urmuz este ilustrat pe 2 timbre cu valorile nominale de 2,30 lei și 19,50 lei, care redau portretul său în variante diferite, realizate de graficienii Harley Liao din Taiwan și Jorge Luis Cabrera Garcia din Cuba. Noua emisiune intitulată „Anul Urmuz în Argeș” a intrat în circulație vineri, 17 martie.
Simpozionul Urmuz a debutat cu un preambul joi, 16 martie, la Muzeul Municipal, unde a fost inaugurată Diorama dedicată acestuia, în mijlocul unui cerc restrâns de admiratori. Cu sprijinul managerului Gabriel Moisescu și al viceprimarului Ștefan Dumitrache, în memoria scriitorului avangardist a fost amenajat în holul personalităților locale un colț permanent de „aducere aminte”, cu portretul său, cărți, medalii, fișe informative, fotografii etc., întrucât, așa cum spunea George Pruteanu, „Urmuz e un scriitor european, un mare cap de serie. Și apoi, ultima concluzie e tocmai aceea că despre Urmuz, cel mai singur între singuri, abia trebuie să stăm de vorbă”.
Programul oficial s-a deschis în dimineața zilei de vineri, 17 martie, de ziua sa de naștere (1883), în Sala de Consiliu a Primăriei Municipale, cu o amplă manifestare la care au participat nume cu rezonanță din spațiul cultural și politic, atât argeșean, cât și național și internațional. Despre toate acestea vom reveni, pe larg, într-un material viitor.
Cristina MINCU
