În ultima vreme ne îndulcim cu feciorelnice ieşiri pe net ale proaspăt aleşilor politicieni! Cunoaștem și gustul și aroma dulcegăriilor politicianiste, de pe urma cărora am devenit obezi de promisiuni deșarte și atei în aşteptarea Mântuitorului local, născut în fânar, legănat în coaja de cozonac sau potolit de foame cu soare de mămăligă şi lapte prins! După ’90, nu am închis doar spitale, școli, sau persoane certate cu legea! Am și deschis: Casa memorială ALRO Slatina, sau Câmpulung, unde am omagiat mașinile de teren Aro, într-o expoziţie de fotografii alb negru! În jur, miros de cauciucuri şi ici colo pâlcuri de caroserii. Am renunțat la autostrăzi, am devenit un popor de zburători declaraţi, din moment ce am renunțat la autostrăzi, preferând avionul! Socrate, considerat de majoritatea lumii tatăl filosofiei Occidentale, ar lua un concept fundamental pentru viața noastră și ar întreba „Ce este curajul?” Haideţi să ne găsim curajul de a spune adevărul. Ca să n-avem vorbe cu generaţiile viitoare, am umblat la mărturiile scrise! Ziare, cărţi, reviste, din care isprăvile politicienilor puteau fi lesne aflate! Astfel de isprăvi se cuvin menționate în mediul online, singurul împopoţonat să le primească, pentru că e mult mai bogat în figuri de stil, mânuite de… figuri de oameni! Sunt plătiți anumiţi mânuitori de pix, gata să cosmetizeze minciuna pentru a face din ea ADEVĂR.
Acest fapt poate produce efecte devastatoare în mintea românilor, educați să citească ziarul de pe tarabă, pentru că, se știe, ‟ce-i în mînă, nu-i minciună!”. Ce face această față ascunsă a online–ului? Promovează postări, idei plimbate – n cuvinte, rareori sub o siglă asumată, despre orice și de la oricine! Cum să te iei de o tribună pe care poate juca oricine rolul de nevinovat, sincer, reformator, cinstit, îndrăgostit, furios, luptător pentru dreptate, consultant, moralist, părinte-model, politician greu de corupt, patriot …? Să revenim la timpul prezent… Unde spargem cu târnăcopul vechile mentalităţi, pentru a face loc noilor viziuni, în care trecutul e carantinat, istoria o iluzie, Brâncuşi un oltean îmblânzitor de pietre, Eminescu un înger purtând pe aripi somnul naţiunii române, iar pe urmaşii Romei, fără ghilimele, colecţionari de reproşuri de peste tot, de parcă civilzaţia vechilor daci, a dat în clocot în cazanul cu smoală şi nu crema tracilor!
Revenind la online-ul nostru, acesta depinde de Stăpânul, numit Google, Facebook, WhatsApp, sau alte năbădăioase căi de acces! Dacă vrea el, gospodarul, poate șterge așa, ca o brumă de sudoare, toată strădania unei generații! Ca să înceapă toți de la zero, ca la Facerea lumii! Cândva s-au ars ziare şi cărţi… De ce au supraviețuit? Pentru că aveau corp de hârtie! Pentru că NU poți arde biblioteci, apartamente, sau genți care le conțin! Presupunând că platformele tipografice se vor încuia din motive de moft miliardăresc, de unde vom putea împrumuta cărțile și ziarele online, pentru a-i potoli pe nepoți, când vremea le arată cu degetul, un virus despre care nu s-a scris încă?
FLORENŢ MOCANU / UZPR
Un comentariu pentru “Am umblat la mărturiile scrise!”
Cuvantul scris pe suport grafic, asa cum a aparut el pentru prima data, nu poate fi distrus si nici inlocuit de online, fiind expresia necesitatii umane de invatare si perpetuare a cunoasterii.