În America latină există un val în creștere de președinți și guverne populiste. Fie că sunt de dreapta sau de stânga, ceva ce au în comun sunt atacurile lor asupra presei libere și nevoia lor de a o reduce la tăcere. Au făcut-o în ultimii ani prin violență fizică (inclusiv crime), închisoare, atacuri digitale, spionaj și forțarea jurnaliștilor în exil. Cel mai probabil, acest lucru se va agrava în 2023. Lumea va trebui să fie atentă: libertatea presei este deja amenințată suficient pentru a reduce la tăcere o întreagă regiune. „A fi jurnalist este o profesie eroică în America latină și nici guvernele, nici societatea nu acționează pentru a-i proteja pe paznicii democrației”, scrie Mael Vallejo, senior editor Spanish Opinions.
Cuba, Venezuela sau Nicaragua au fost de ani buni „găuri negre” pentru libertatea de exprimare și drepturile omului, țări unde jurnalismul este aproape imposibil din cauza lipsei garanțiilor oferite de oficiali și a atacurilor fizice și judiciare asupra jurnaliștilor. Dar alte națiuni cad în spirale autocratice, în care cetățenii nu mai primesc informații reale din cauza valului de propagandă oficială și a violenței împotriva jurnaliștilor.
Mexicul este un caz emblematic. De când Andrés Manuel López Obrador a devenit președinte, în 2018, 37 de jurnaliști au fost uciși, conform Article 19. Impunitatea în cazurile lor este de 90%. Mexicul este una dintre cele mai mortale țări din lume pentru presă. Și cel puțin doi jurnaliști au fost spionați de acest guvern cu malware-ul Pegasus. Cu toate acestea, președintele atacă zilnic jurnaliştii în conferinţele sale de presă.
În El Salvador, președintele Nayib Bukele a tratat presa independentă ca pe un inamic personal. Mulți jurnaliști de la site-ul de știri digitale El Faro au fost nevoiți să plece în exil după amenințări cu violență fizică și juridică. Cel puţin 22 de jurnalişti din acea ţară au fost spionaţi cu Pegasus.
Aceleași amenințări și violențe se întâmplă în Guatemala și Honduras. Potrivit niemanlab.org, Rubén Zamora, redactor-șef la El Periódico, unul dintre cele mai importante ziare din Guatemala, a fost închis de guvernul președintelui Alejandro Giammattei. Și mai multe țări din America Centrală, cândva stabile, precum Costa Rica, au ales un președinte populist care atacă în mod regulat La Nación, cel mai important grup media al țării.
În Brazilia, atacurile împotriva jurnaliştilor au crescut în timpul preşedinţiei lui Jair Bolsonaro. Noul președinte, Luiz Inácio Lula da Silva, va trebui să se ocupe de această moștenire, dar are la rândul său o lungă istorie de confruntare cu presa critică.
Aceeași violență fizică, digitală și legală poate fi văzută aproape peste tot în regiune. Acest lucru se suprapune o criză financiară în industria știrilor și pe o lipsă de modele de afaceri reale (care nu ar depinde de publicitatea guvernamentală) pentru a menține redacțiile media independente pe linia de plutire. Situația pare disperată. Jurnaliştii nu au avut niciodată salarii bune în America, dar în ultimii ani, precaritatea lor a crescut. Noile generații de jurnaliști au salarii la care este foarte greu nu doar să-și facă munca cu demnitate, ci chiar să trăiască decent.
Cu toate acestea, continuă să fie realizate investigații. În mod miraculos, date fiind pericolele și condițiile, chiar și sub amenințare, în exil sau în închisoare, jurnaliștii latino-americani au continuat să scoată la lumină corupția și minciunile celor de la putere. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com