Publicația „Curtea de la Argeș”, care apare sub egida Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” şi a Asociaţiei Culturale „Curtea de Argeş”, sub atenta îndrumare a lui Gheorghe Păun, pornește „cu dreptul” în noul an și se grăbește să impresioneze plăcut, cu un număr pe luna ianuarie 2022 plin de esențe culturale tari. În sumarul bogat se regăsesc articole semnate, printre alții, de Horia Bădescu – Cei patru cavaleri ai Apocalipsei, Florian Copcea – Omul digital în aşteptarea omului po(i)etic , Radu Ştefan Vergatti – 500 de ani de la plecarea dintre noi a Domnului Neagoe Basarab, Florin Horvath – Despre Sfânta Lumină de la Sărbătoarea Învierii Domnului, Eufrosina Otlăcan – Edmond Nicolau, 100 de ani de la naştere, Marcel Lucaciu – Revizorul şi pedagogul Eminescu, Lucian Costache – Nemărginiri de gândire, Ioan C. Popa – Închiderea bisericilor din Basarabia în documente KGB. „Am o uimire similară atunci când citesc publicistica eminesciană. Am «conspectat» de curând încă vreo sută de pagini din Eminescu, Opere, volumul V. Publicistică (Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, ediție îngrijită de D. Vatamaniuc), din Colecția „Opere fundamentale” coordonată de acad. Eugen Simion. Eram în căutarea de fragmente pentru pagina a doua a revistei, Domnul Eminescu scris- a. Evident, aleg numai paragrafe care rezistă timpului, se potrivesc și situației de astăzi, din viața românească, din viața internațională, politica fiind inclusă, în ambele cazuri – dar câte nu se potrivesc!, uneori la nivel «punctual», cum se spune, șablonard, prin mass-media. Am selectat texte pentru un an și ceva, vor apărea rând pe rând în revistă, dar reiau mai jos câteva fraze care sunt parcă scrise azi de dimineață, referitor la evenimente din ultimele săptămâni.
Faptul că e posibil acest lucru, ține de aura supraumană a «românului absolut» (Petre Ţuțea), chiar dacă om real și nu „personaj de legendă” (Alex. Ștefănescu). Nu e eminescian în toate poemele, postumele nu sunt toate finisate, dar, după trecerea pe curat, caligrafiate, poeziile sale se dovedesc «de o neasemuită frumusețe». La fel cu articolele – una sunt însemnările, ciornele, și alta textele din Timpul. A fost partizan uneori, pătimaș adesea, dar român tot timpul, suferind pentru țară. O dorință de cunoaștere universalistă, o putere de muncă ieșită din comun, documentare enormă, lecturi, notițe – peste toate, o intuiție la care numai cei aleși au acces. Intuiție în a deosebi binele de rău, frumosul de urât, dar și în a simți, de pildă, momente ale istoriei, ale cosmogoniei, și a le transpune în «versuri fără egal în poezia lumii», «care ne taie respirația» (Alex. Ștefănescu, Op. cit., Antumele, pag. 128, referitor la viziunea cosmogonică din Scrisoarea I)”, notează Gheorghe Păun în editorialul intitulat Neverosimil, Eminescu.
Așadar, de la dezvăluiri la repere istorice și de la modernitate la Evul Mediu, revista „Curtea de la Argeș” este un periplu printre bornele majore ale timpurilor, abordate din perspective care diferențiază această publicație cu glas pregnant și conținut specific.
Revista „Curtea de la Argeș” este disponibilă online, pe www.curteadelaarges.ro. (Roxana Istudor)