Sala mare a Bibliotecii Publice Onisifor Ghibu din Chișinău, filială a Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu, avea să fie aproape neîncăpătoare pentru toți cei care s-au adunat – un public select și competent – pentru a participa împreună cu autorul Nicolae Schițco la sărbătoarea cărții de maxime, cugetări și reflecții, intitulată Duminica gândurilor. Această practică de triere a gândurilor selecte au exersat-o scriitorii clasici, dar și cei contemporani. E suficient să amintim de Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Grigore Vieru și mulți-mulți alții. În prezent acest gen e îndrăgit aproape de toți condeierii.
Și iată că anume acest volumaș îi impune, după aprecierile vorbitorilor, o nouă alură protagonistului – cea de filosof, fiind scos din anonimatul modestiei. Bineînţeles știam că Nicolae Schiţco s-a născut în 1955 în satul Sofia, r. Drochia, pentru că un picușor mai înainte m-am născut și eu în Pelinia, același raion, satele noastre fiind aproape și mereu competitive pe dimensiune culturală, dar și pe cea economico-socială. Este un om al Cărții și ca formațiune profesională, fiind licențiat al Facultăţii de Biblioteconomie şi Bibliografie a Universităţii de Stat din Moldova, o perioadă a deținut chiar și portofoliul de director al Bibliotecii Știinţifice Medicale. Mai puțin cunoscut însă este faptul că a fost consultant, apoi şef al Comisiei de Heraldică şi Asistenţă Protocolară în cadrul Preşedinţiei RM în timpul conducerii RM de către primul președinte Mircea Snegur. De altfel, în ultimii ani activează tot în cadrul serviciului prezidențial de heraldică. Și totuși, cel mai mare efort intelectual a investit Nicolae Schițco în Fundaţia „Draghiştea”, asigurându-i directoratul pe câteva decenii. Împreună cu o mică echipă a reușit să scoată la lumina tiparului 15 volume ale serialului enciclopedic „Localităţile Republicii Moldova”, care cuprind eseuri mai mari sau mai mici despre toate cele 1300 de orașe, orășele, sate și cătune din Republica Moldova, o bună parte purtând chiar semnătura personală. De rând cu importantele volume pentru istorie noastră, Fundaţia „Draghiştea” a mai lansat pentru lumea cititorilor încă 90 de titluri de carte, în special monografii despre localități.
În noua ipostază despre care vorbeam mai sus, sărbătoritul și cartea sa, au fost onorați tot de oameni ai cărții și cuvântului, majoritatea fiind membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău, scriitori, bibliotecari, dar și prieteni. În postură de moderator, scriitorul și directorul Bibliotecii-gazdă Vitalie Răileanu a ținut, chiar din deschiderea evenimentului, să sublinieze că gândurile răsărite din inima autorului îi predispun pe cititori pe unda duminicilor. Placheta este atractivă, consistentă, chiar dacă la prima vedere pare mică. Duminica gândurilor este total originală. Nu veți găsi fisuri, a mai concretizat Vitalie Răileanu. Nicolae Schițco reușește să ne spună aforistic că trebuie să rămânem cu ochii deschiși asupra clipei – clipa adevărului. Plasând ștafeta vorbirii în direct către public academicianului Nicolae Dabija, acesta din urmă a menționat că la Biblioteca Publică Onisifor Ghibu din Chișinău toți participanții la evenimente, mai ales cele de suflet, se simt ca într-o mare familie, ca Acasă, unde mereu se fac spovedanii. Chișinăul are aproape un milion de oameni, dar uneori e greu să găsești unul singur care să demonstreze cumsecădenie și prietenie. Din categoria celor onești și buni face parte Nicolae Schițco, ușor de găsit la o nevoie. Regretabil că seria volumelor enciclopedice „Localităţile Republicii Moldova” nu a fost apreciată cu Premiul Național. Eu l-am îndemnat pe Nicolae să scrie cartea de aforisme, el are vocație pentru această categorie. Ideea mi-a venit când am participat la un festival de gen la Tecuci. Scriitorii Ion Deordiev și Ion Cuzuioc au devenit premianții acestuia. Și eu am pasiune pentru aforisme, dețin o întreagă bibliotecă de cărți cu aforisme. Felicitări cu această carte și vreau să subliniez că Grigore Vieru și-a scris aforismele în ultimii ani și în scurt timp au devenit celebre, opera lui n-ar fi fost completă fără ele. Maximele sunt sărbători ale inteligenței. Calitatea omului depinde de calitatea gândurilor. Un alt vorbitor, baritonul de aur al Operei Naționale, Artistul Poporului Ion Munteanu a vorbit mai întâi despre marea dragoste de lectură, mărturisind și un vechi secret și anume că bibliotecarele de la Biblioteca Republicană Nadejda Crupskaia, actualmente Biblioteca Națională a Republicii Moldova, îi împrumutau pe ascuns cărți din sala de lectură pe două-trei zile, lucru categoric interzis, dacă ar fi fost descoperite, în aceeași clipă ar fi fost eliberate din serviciu. Și acum să vorbesc despre volumul lansat. În cartea lui Nicolae Schițco sunt atâtea gânduri frumoase că ar putea înlocui o bibliotecă întreagă. Eu ador gândurile deștepte. M-au mișcat îndeosebi cugetările despre Dor, cuvântul nostru național, bunăoară: Numai Acasă găsim dorul părinților lăsat pentru noi întru neuitare. Sau despre permanența Dorului: Dorul nu are anotimp preferat. Nu are nici zi, nici noapte. El este așteptare și speranță. La fel mi-au plăcut mult și cele despre Adevăr, Dumnezeu, Dreptate, Dragoste, Baștină. Apropo, despre Localitățile Moldovei, care se identifică cu Nicolae Schițco. Eu am descoperit cu adevărat satul meu natal din acest serial. Duminica gândurilor este o carte care trebuie citită, și nu o singură dată. Doresc protagonistului întâlnirii noastre de suflet multă sănătate, inspirație și să ne mai întâlnim la asemenea sărbători. Scriitorul Vasile Căpățână a specificat: suntem într-o zi de duminică, chiar dacă calendarul indică ziua de marți. Este o carte de mic volum, dar cu gânduri profunde. O apreciere valorică a cărții a făcut-o și regretatul prof. Dr. Ion Berghia din Iași în Prefața intitulată O zăbavă de suflet care, între altele reiterează: Ordonate alfabetic, prezentele sclipiri de cuget ne oferă o tematică variată, de la caracteristici omenești intrinseci (ambiție, capricii, patimă, tenacitate, lașitate, egoism etc) la sentimente (iubire, patriotism, prietenie, dor, pesimism, pismă…), iar de la acestea la reflecții asupra universului cu esențialele sale coordonate (timpul, familia, viața politică, moralitatea, natura ș.a.). În majoritate, maximele, cugetările, reflecțiile cuprind precepte morale, silogisme, sfaturi, observații și constatări convingătoare exprimate într-un stil nesofisticat, 
foarte potrivit pentru a cuprinde un spectru larg de receptori. În încheiere, destinsul profesor îndeamnă cititorii la Lectură fără grabă! Un alt vorbitor Ion Cuzuioc, mai întâi a îndemnat asistența, majoritatea scriitori și jurnaliști, să participe la concursuri și festivaluri de aforisme din RM și România, dându-l drept model edificator pe scriitorul, profesorul, decanul de vârstă, octogenarul Ion Diordiev, care în repetate rânduri s-a învrednicit cu titlul de laureat de la participarea la asemenea evenimente. Un autor de aforisme este un filozof. Cartea lui N.Schițco este asemănătoare unei cărți de rugăciuni, a mai adăugat scriitorul medic Ion Cuzuioc. Un aforism îți poate schimba modul de viață, poate substitui orice medicament. Cunosc omagiatul de ani buni, aceasta mi-a permis să-l prezint în câteva eseuri publicate în Literatura și arta, am scris și despre soția lui – poeta Nina Schițco-Căpățână. În același context elogiativ poeta, prof. Victoria Fonari, a specificat: am venit la Duminica gândurilor. La o astfel de carte nu se poate ajunge fără dragoste de viață și de oameni, fără multe lecturi și pasiune. Este un alfabet, în care vedem cuvinte cu profundă semnificație. Recomand cartea tuturor cititorilor și o voi prezenta studenților mei, pentru că sunt maxime care ne sensibilizează sufletul.
Atmosfera de sărbătoare a fost întregită și de coloana sonoră, susținută de naistul Igor Podgoreanu, acordeonistul Ionel Tălămbuță, compozitorii Savelie Cojocaru și Ilie Văluță care, pe lângă multe frumoase melodii, au interpretat unele și pe versuri de Nicolae Dabija și în premieră piesa Cântare Sofiei, pe versurile omagiatului.
În încheiere, Nicolae Schițco a mulțumit tuturor pentru cuvintele de apreciere și prezență, în primul rând nevestei Nina Schițco. A mai spus că toată lumea conștientizează că muzica și cuvintele ne marchează gândurile, pentru el cele din urmă fiind mai aproape de suflet și cuget, altoite cu povețele părinților și surorilor. Durabilitatea Pământului se sprijină pe cuvânt. Ceea ce am adunat în Duminica gândurilor este rezultatul frământărilor de vreo șapte ani, a menționat autorul, mulțumind acad. Nicolae Dabija pentru sfatul de a așeza fiecare gând la locul lui potrivit, arătând totodată că la scrierea plachetei a avut trei imbolduri: titlul cărții (foarte reușit după părerea mea și a vorbitorilor), reieșit din conținut, care trebuia să se preteze standardului cărții de buzunar și un omagiu adus muncii și omului.
Sunt multe aforisme de reținut, de exemplu: Adevărul este realitatea care salvează omenirea și sprijină bunul ei nume. În replică eu aș spune: Dar câte sacrificii trebuie să facă omenirea pentru a fi salvată? Și un altul: Amintirile, doar amintirile ne renasc. Viitorul ne ademenește prin speranță. Eu aș completa: Amintirile întruchipate în fapte, doar acestea, ne renasc. Și ultimul aforism, citat: Prietenul poate și să te jignească și tot prieten rămâne. Dușmanul și când te laudă, tot dușman rămâne. Iată și versiunea mea: Prietenul dacă-i prieten, să nu te jignească, căci cine știe dacă mai rămâne prieten după… Și: Dușmanul și când te laudă, tot dușman rămâne, dar despre aceasta doar cel pățit știe.
Și pentru a ne trezi curiozitatea, Nicolae Schițco a dat citire unor cugetări care vor intra într-o nouă carte de aforisme. Vom aștepta-o cu drag și pe aceasta.
Raia ROGAC