◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.07.2024

Verticali pentru România. Confesiuni de dincolo…
de pe uliță (II)

                 Dragii mei cititori,

Revin în fața dumneavoastră cu o continuare a reflecției asupra educației din România. Un subiect atât de abordat, atât de vital și … totuși, unul care ridică multe semne de întrebare. Dacă în ediția trecută abordam începuturile educației din viața noastră, a tuturor, astăzi aș vrea să vă povestesc despre cum se complică tot acest proces odată cu trecerea anilor.

 

Drumul anevoios spre SUCCES

Ajuns la facultate, în anul IV, începi să realizezi că școala, educația și învățarea nu vor înceta niciodată să graviteze în jurul nostru… pentru că toate aceste virtuți și responsabilități ne completează atât stima de sine cât și valoarea umană și cea socială… și asta nu pentru că devenim „oameni cu diplomă” sau oameni cu „scaun la cap”, ci datorită faptului că devenim oameni cu experiențe, cu viziuni și ambiții.

Dacă în urmă cu mulți ani de zile, învățământul superior reprezenta un moft, un lux și o performanță, nefiind accesibil tuturor tinerilor din varii motive … precum nivelul social, starea materială și mentalitatea, azi, din păcate, acesta a devenit o necesitate. Spun “din păcate” pentru că în zilele noastre și în foarte multe domenii, facultatea a devenit un simplu furnizor de diplome care să acopere siguranța unui loc de muncă bine plătit, un nivel social mediocru și satisfacția încadrării în tiparul celor “cu școală”. Unul dintre factorii care au condus la această situație este, în primul rând, mentalitatea noastră.

De ce merită respectul și laudele, doar oamenii care au ales, de bună voie sau nu, să își completeze studiile?

Valoarea umană constă în binefacere, ambiție, statornicie și progres. Suntem cu toții, în egală măsură, capabili să realizăm aceleași lucruri notabile în viață… atât muncitorul, electricianul, frizerul, cât și doctorul, inginerul și IT-istul, toți aceia care muncesc pe brânci pentru propria familie, pentru propriile visuri și pentru propriul confort.

Nu numai performanța academică și diplomele sunt cele care aduc de la sine roadele profesionale, ci munca și dorința de a excela în domeniul ales.

Atât timp cât toți dintre noi ne asumăm nivelul, pregătirea, atribuțiile, dar și competențele, la finalul zilei merităm, cu toții, să fim fericiți pentru tot ceea ce realizăm și răzbim.

Există domenii în care îndemâna primează înaintea studiului. Există domenii în care abilitatea primează înaintea tehnicii… și, în același timp, există domenii în care cunoștințele teoretice primează înaintea tuturor. Cu toate acestea, nu suntem cu nimic mai speciali unii decât alții. Suntem cu adevărat binecuvântați dacă facem ceea ce ne aduce adevărata satisfacție.

Țin minte perfect, în urmă cu nouă ani, când am primit oferta educațională a formelor de învățământ liceal, cât de multe profiluri vocaționale și școli de meserii dispăruseră din variantele pentru care puteau opta absolvenții claselor a VIII-a.

Cândva, cei mai iscusiți electricieni, tâmplari, pantofari, învățători, asistenți medicali… și lista ar putea continua… erau absolvenți ai școlilor profesionale și ai profilurilor vocaționale, și erau adevărați profesioniști; dar iată cum, datorită influenței negative a societății asupra validării acestor forme de învățământ,  noi suntem cei care am introdus moda facultăților și a cursurilor teoretice în detrimentul școlilor și atelierelor practice.

În calitate de tânăr cetățean al acestei țări și, totodată, student la facultate, vă asigur că nu îmi asum niciun merit și nicio laudă în plus față de foști colegi, prieteni și alți tineri care au ales altceva.

Apreciez curajul și asumarea celor care, într-o lume plină de oameni școliți și cu diplome, au ales să rămână în țară și să practice o meserie în care să exceleze și care să le aducă satisfacții, față de acele  diplome peste care se va așeza praful.

  

Nimeni nu merită să își sacrifice anii din viață, banii, și adevăratele aspirații, doar de dragul de a se încadra într-un tipar și o mentalitate total superficiale, străine pentru sine și inutile pentru esența umanității.

Acum că am stabilit cu ce am greși noi ca societate în fața celor care ar dori altceva de la viață, vin și în apărarea acelor persoane care s-au lăsat conduse de legile nescrise ale lumii în care trăim.

Un alt factor esențial… poate chiar mai puternic care merită luat în considerare, este nivelul actual de trai din România și întreaga lume. Din punct de vedere socio-economic, am ajuns la punctul de gândire în care un trai decent și siguranța zilei de mâine pot fi asigurate doar de către acea diplomă a cărei importanță o renegam, chiar noi, anterior.

Știu că până în acest punct s-ar părea că tot ce v-am spus ar fi în antiteză, dar am încercat să mă transpun în ambele scenarii și să înțeleg de ce sunt tinerii atât de derutați când vine vorba de viitor.

Foarte mulți angajatori cer experiență noilor candidați, iar în ceea ce îi privește pe proaspeții absolvenți de facultate, partea practică a anilor de studiu nu este recunoscută.  În ceea ce îi privește pe absolvenții școlilor profesionale sau profilurilor vocaționale, experiența este echivalată, pe când nivelul de studii …! Putem observa din ambele cazuri că nicicum nu este bine și niciodată nu vom fi lăsați să zburăm cu aripile pe care ni le-am creat prin muncă și dorință.

La toate acestea, dacă mai adăugăm salariul minim pe economie, care este notat în fluturaș la peste 50 la sută din angajații țării noastre … iar despre pensii, să nici nu mai vorbim… atunci…!         

După o viață dedicată muncii, indiferent de domeniu, remunerația cetățenilor nu acoperă, de multe ori, nici măcar prețul medicamentelor…

Și atunci, stau și mă gândesc din perspectiva celor care ne conduc și care ne vor binele de fiecare dată când ies în public: „Cum pot eu, ca autoritate națională, să am grijă de toți oamenii acestei țări, dacă ofer foarte puțin și cer foarte mult?”.

Principalele domenii de interes național sunt … sau ar trebui să fie … educația și sănătatea, dar odată cu educația începe și se sfârșește totul. Haideți să susținem toți tinerii care își doresc să facă ceva notabil cu viața lor. Haideți să îi lăsăm să își urmeze planurile, chiar dacă nu se încadrează în tiparul eșuat pe care tot noi l-am creat. Haideți să îl lăsăm pe cel pasionat de medicină să fie mai aproape de pacienții săi și pe cel pasionat de mecanica autoturismelor să poată trăi decent și fericit din ceea ce face.

Cu toții suntem egali și la fel de capabili să excelăm atunci când facem doar ce ne aduce bucurii.  Dacă nu putem oferi o mână de ajutor, măcar să nu punem piedici!

Cu drag, al dumneavoastră!

 

Vlad Mulcuțan Chiș

(gazetanord-vest.ro)

Foto: pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *