Pentru toți cei pe care i-a format în lumea cu „selecție naturală” de vocație a ziarului „Ultima oră”, Ion Marin rămâne la fel de prezent, abraziv, necruțător și model deplin al jurnalistului de investigație pursânge care a fost până în ziua în care, cu opt ani în urmă, părăsea această lume.
Condei redutabil, cu un simț excepțional al știrii și calități de „detectiv” de top, jurnalistul Ion Marin a rămas unul dintre cei puțini care nu au „cochetat” cu politica pe care o urmărea ca un adevărat „paznic al democrației”, nu a făcut compromisuri nici ca gazetar, nici ca profesor și decan de facultate de Jurnalism, nu s-a autointitulat „intelectual” sau „personalitate”, pentru că știa perfect cine era: omul potrivit în profesia potrivită. Și era, mai ales, jurnalist de esență tare, care și-a învățat „ucenicii” să facă o știre cu ochii închiși din orice subiect și să „betoneze” cu dovezi orice afirmație. Acestea au rămas pentru mulți dintre cei care au învățat de la Ion Marin pietre de temelie profesională care ne fac și astăzi să judecăm cu propria minte, să verificăm și să demonstrăm într-o lume a jurnalismului bombardată cu valuri enorme de dezinformare, de păcăleli și manipulări.
Nu doar prin exemplu personal, ci și ca profesor, Ion Marin a rămas ceea ce a fost mereu: jurnalist. Pentru unii dintre cei rămași să ducă această profesie mai departe și care cândva i-au fost studenți sau începători în ale gazetăriei, chiar și la opt ani de la plecarea în veșnicie a omului Ion Marin, rămâne extrem de important că au învățat de la profesionistul potrivit. Și dacă există cineva care face ziare în lumea mai bună în care într-o zi ajungem toți, acela este în mod cert Ion Marin.
Roxana Istudor