În ultima ședință de lucru, înaintea vacanței de vară, la sediul UZPR Filiala ,,Valeriu Braniște” din Timișoara, membri UZPR, poeți, scriitori, istorici și iubitori de cultură, dar și de Eminescu, s-au întrunit pentru a comemora 134 de ani de la trecerea în eternitate a celui ce a fost și a rămas pentru totdeauna luceafărul culturii naționale, reperul de moralitate și identitate românească în lumea în care sub steaua lui respirăm universalitate!
Ion Medoia, seniorul presei din Banat, a vorbit despre ,,Mihai Eminescu – ziaristul”, o altă ipostază de forță și manifestare în slujba (ne)adevărului și (ne)dreptății, specifică vremurilor în care a supraviețuit: Mihai Eminescu, până în 1877, a desfășurat activitate de gazetar, publicând articole pe teme politice sau culturale la reviste precum ,,Familia”, condusă de Iosif Vulcan, Convorbiri literare, revistă a Societății Junimea, Curierul de Iași, ziar numit cu ironie de Eminescu ,,Foaia vitelor de pripas”. La îndemnul lui Titu Maiorescu și a lui Ioan Slavici, Eminescu se angajează la ,,Timpul” ca redactor, ulterior, între 1880-1881, redactor șef.
Constanța Silvya Hârceagă, care a și moderat evenimentul, a vorbit despre ,,28 iunie – Ziua trădării omului politic Mihai Eminescu”, cu dezinvoltura-i cunoscută și caracteristică pasiunii pentru viața și opera eminesciană: Glasul lui Eminescu, unic în politica românească a vremii trebuia stins, căci adevărul pe care îl slujea și care era al națiunii, adevăr pentru care trăia și pentru care a fost sacrificat, deranja foarte mult politicianismul nu numai autohton, ci și al puterilor străine, cercurilor de interese. Dar, istoria reală a vieții marelui om de cultură, ziarist de excepție, a fost cu totul alta: un om puternic și foarte curajos, cu o luciditate remarcabilă, bine ancorat în viața socială și politică a timpului său.
Dumitru Mnerie a vorbit despre prietenia dintre Eminescu, Slavici și Caragiale, o prietenie ca o ,,Mare Unire”, o prietenie pentru toată viața, o prietenie literară ca un nesecat izvor de cultură și spirit românesc.
Ioan I. Ionescu, Horia Țâru, Monica Condan, Adina Bărbulescu și Andrei Gorșcovoz au încheiat ,,Întâlnirea de luni” cu expuneri relevante și de meditație profundă, gândind la nemuritorul geniu eminescian.
În acest context, redăm poemul colegului nostru Dumitru Buțoi, care chiar și departe fiind din motive de sănătate, e mereu împreună cu noi:
Fratele meu, Eminescu
De la fratele meu mai mare Eminescu am învățat
Să fiu românul absolut, cu sufletul de-a pururea curat!
Să lupt în viață și dincolo de spaima dintre șoapte,
Pentru fericirea poporului meu cotropit de-atâta noapte!
Și pentru țara mea de rouă și bravi eroi,
Să mă zidesc de viu în zidul dintre viscole și ploi!
De la Eminescu am învățat să fiu bărbat, să nu mă tem
Și-n viață să fiu și scut și spadă între iubire și blestem!
Și cu credință-n Dumnezeul meu cel bun și sfânt
O eternitate cu Eminescu să locuiesc într-un cuvânt!
,,TRAIASCĂ NAȚIA! / SUS CU DÂNSA! ”
Grigore MÂINEA / UZPR Timiș