◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro21.06.2024

Voievozii cuvântului
și ai faptelor bune

Jurnalist cunoscut și prețuit pentru frumoasa activitate desfășurată în orașul de la Dunăre, distinsa noastră colegă ne oferă o mică bijuterie, un volum de interviuri intitulat, sugestiv, Voievozii Cuvântului și ai faptelor bune (Editura UZP, București, 2023), un prețios document, prin care s-au imortalizat gânduri și emoții ale unor personalități care astăzi – o mică parte dintre ei – au devenit amintire. Binecuvântată amintire care revarsă frumusețe și har îndumnezeit, model demn de urmat pentru cei tineri.

Și pentru toată salba de înfăptuiri dezvăluite, deopotrivă, trăiri atât de profunde prin dramatismul lor,  acest volum s-ar putea așeza în portofoliul de studiu pentru studenții de la Jurnalism. Și nu doar prin prezența unor nume reprezentative în cultura noastră românească, ci în egală măsură, pentru arta conversației. Și avem a reține că formularea întrebărilor impune nu numai cunoașterea, în detaliu, a interlocutorului, cât intuiția și măiestria inter și intra-personală.

Cu certitudine, în intervenția fiecărui intervievat există cel puțin un gând care face referire la principiile pe care ar trebui să le respectăm. Fiecare dintre noi. Bineînțeles, și tinerii jurnaliști sau cei în devenire. Negreșit,  „e nevoie de presă, dar de o presă obiectivă și o presă pozitivă, ziditoare. Nu de o presă care se autointitulează pe ea însăși o putere în stat, o putere nepărtinitoare” (ÎPS Laurențiu, interviu, 22-24 iunie 2012).

Emoția sporește în momentul în care lectura acestui stufos volum ne oferă sincere și prețioase mărturii din partea unor proeminente personalității contemporane, adevărate modele, de care societatea românească are atâta nevoie.

Îndrăznesc să fac referire la câteva dintre personalitățile care, răspunzând întrebărilor adresate de doamna Maria Stanciu, devin pentru noi, lectorii, fărâme de nectar întru binecuvântare. Așa am simțit, spre exemplu, lecturând răspunsurile oferite de academician Dimitrie Vatamaniuc (1920-2018), profesorul și cercetătorul științific, care și-a dăruit cei mai frumoși ani ai vieții, cu devotament și acribie asupra manuscriselor eminescuene, fidel continuator al neobositului Dumitru S. Panaitescu – Perpessicius (1891-1971), cercetător și editor al operei lui Mihai Eminescu.  

Intervievat în toamna anului 2009, academician profesor Emilian Popescu (1928-2020), va mărturisi că, „fascinat” fiind de viața Sfântului Vasile cel Mare (329/330-379), „personalitate gigantică a întregii Biserici Ortodoxe prin opera teologico-dogmatică și morală, dar și prin cea pragmatică”, a dorit în primul rând să „completeze” și/sau „să rectifice” unele date, reținând că întru „zidirea” noastră sufletească (Alexandru Lascarov-Moldovanu), bine ar fi să ne călăuzească sinceritatea, puritatea, smerenia.

Cu aceeași evlavie duhovnicească, teologul academician Dumitru Popescu (1929-2010)  va vorbi, în noiembrie 2007, în cadrul unui simpozion internațional organizat la Galați, în noiembrie 2007, la inițiativa Preasfințitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, și despre Sfântul Ioan Hristostom, binecunoscutul „dascăl, apologet și filantrop”, un „adevărat păstor al Bisericii” și un adevărat scriitor. Și, bineînțeles, avem în vedere Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură-de-Aur, întru sporirea noastră spirituală.

Oaspete al Galaților, în luna mai 2013, la invitația Preasfințitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, prof. univ. dr. Lidia Stăniloae (1933-2017), autor al volumului Lumina faptei din lumina cuvântului (realizat în colaborare cu marele teolog creștin academician Dumitru Stăniloae), dezvăluie încărcătura duhovnicească a cuvântului „acasă”, dar și nevoia de „a fi onest și a stabili o relație de dragoste cu Dumnezeu și cu semenii”.

Cu rădăcini în bătrânul județ Covurlui, doamna Elena Solunca Moise (1942-1921), filosof de formație intelectuală, își amintește cu emoție de copilăria, inclusiv, anii de liceu în „orașul teilor”. Dialogul cu domnia sa s-a dovedit de bun augur. O ființă solară care (în trecere prin aceasta viață pământeană) a inspirat sfințenie și multă-multă delicatețe.

Extrem de interesant și util întru cunoaștere a începutului creștinismului în țara noastră, este și dialogul purtat (în februarie 2006) cu arheologul Mihail Zahariade (1950-2020) despre investigațiile întreprinse în vechea cetate Halmyris/Murighiol (Tulcea), unde s-au descoperit mormintele a doi dintre primii martiri creștini de pe teritoriul României, respectiv, sfântul mucenic Epictet preotul și Astion monahul.

Fiecare dialog expus în acest volum reprezintă o importantă lecție de cultură. Ascultându-l pe acad. Sorin Dumitrescu, cunoscut pictor și grafician român, autor al albumului Noi și Icoana (2010), vom înțelege că „adevărata Icoană este Chipul lui Dumnezeu”, „instrument al împăcării”.

O atenție aparte merită să acordăm și expozeului oferit de latinistul Gheorghe I. Șerban – traducătorul Confesiunilor Fericitului Augustin, dar și lui Florin Marinescu, singurul cercetător la Muntele Athos (252-255), numit, ca atare,  „călugărul mirean”, unicul.

Pentru doamna  Maria Stanciu, dialogul cu etnologul Eugen Holban (1935-2020) a constituit, în fapt, familiarizarea cu ceea ce reprezintă – pentru zona Dunării de Jos – cercetare etnoculturală. Iată cum un „dialog”, pe o temă dată, urmat de investigații aprofundate, poate înflori într-un util studiu monografic: Etnologul Eugen Holban. Arhitectura satului și a sufletului românesc din Moldova de Sud („Axis Libri”, Galați, 2023)!

Dar printre „voievozii Cuvântului”, reținem nume de prestigiu (și lectura se impune): acad. Ioan Aurel Pop, Ana Blandiana, soprana Felicia Filip, scriitoarea Paula Romanescu, artiștii Tudor Gheorghe, Dan Puric și Grigore Leșe, maestrul coregraf Teodor Vasilescu, dar și apreciații iconari Dana și Ioan Moldoveanu, sau artistul plastic  Ana Maria Negară.

O atenție aparte se cuvine să acordăm destăinuirilor ziaristului creștin Ciprian Olinici, matematicianului jurnalist Alexandru Mironov și în egală măsură, prof. univ. dr. Marian Petcu, autorul enciclopediei cronologice Istoria Jurnalismului din România în date (2012),  lucrare monumentală, imperioasă oricărui cercetător.

Cât despre interviul acordat de general maior Dumtru Dorin Prunariu, numit de doamna Maria Stanciu „ambasadorul românilor în Cosmos” (2013), emoția atinge sublimul.

Însă cea mai frumoasă surpriză, de-a dreptul binecuvântată, pe care mi-a produs-o lectura acestei cărți speciale a fost un răspuns la o stare interioară a mea. De ani – și ani. Afecțiunea duhovnicească față de ÎPS Laurențiu, păstor binecuvântat al „Țării” Ardealului. Întotdeauna (cam rar, ce e drept) ascultându-l cu evlavie și cu o afecțiune specială. Înaltpreasfinția Sa slujește într-un spațiu în care Vocea Părintelui Arsenie Boca este prezentă – cu aceeași evlavie – și după ….ani și ani!…

[Și, deschizând o largă paranteză, în legătură cu un „subiect” special, mărturisesc, cu amărăciune, că stagnarea „dosarului de canonizare” m-a durut  și rămâne rană nevindecată. Dar cum prea bine știm, Speranța – înainte de toate! Așa cum Înaltpreasfinției Sale i-a reușit demersul privind canonizarea Sfântului Andrei Șaguna, despre care vorbește și prof. Mircea Păcurariu teologul premiat de trei patriarhi: Iustin – 1977, Teoctist – 2002, Daniel – 2009), nădăjduiesc ca PreaBunul Dumnezeu să ne asculte Ruga!]

Ei bine, răspunsul l-am primit acum, prin minunata lucrarea de interviuri (ba chiar și ceva în plus) a distinsei doamne jurnalist, Maria Stanciu. Înaltpreasfinția sa s-a născut pe 12 octombrie 1947 și a primit la botez numele de Liviu. Subsemnata, m-am născut pe 11 octombrie 1947 și am fost botezată cu numele de Livia. Asta era! O afecțiune sufletească specială, unică. Iată cum, putem trăi o viață și să avem (sau nu) putința de a ne explica anumite stări interioare. Când e posibil, te simți binecuvântat!

Merită „a avea candela credinței aprinsă constant” în sufletele noastre! Și merită să reținem că fiecare dintre „voievozii cuvântului”,  „prezenți” în acest sublim volum de interviuri, aspiră spre ceea ce  PreaSfințitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos numește „spovedania smereniei”!

 

Livia Ciupercă/UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *