◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro12.06.2024

George Pintea – din Nădlac spre America, la început
de secol XX

Dinamica populației este determinată de mai mulți factori, printre care se numără și mișcarea migratorie, ceea ce reprezintă procesul de schimbare a „statutului rezidențial”[1] – un proces care influențează atât localitatea, respectiv țara de origine, cât și cea de destinație.

Fenomenul migrației spre continentul american și spre alte destinații, mai mult sau mai puțin exotice, a cuprins reprezentanți ai tuturor popoarelor din Europa. Această amplă mobilitate demografică a luat amploare deosebită în ultimii ani ai secolului al XIX-lea și începutul veacului următor, manifestându-se intens până la izbucnirea primei conflagrații mondiale. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, arădenii, indiferent de etnie, confesiune, statutul marital, social sau profesional au fost cuprinși și ei de „febra” emigrării spre continentul american. Spre exemplu, etnicii slovaci din Nădlac și împrejurimi s-au îndreptat în special către Argentina și Brazilia[2], iar etnicii români s-au îndreptat în special spre Statele Unite[3].

„Cauzele principale ale emigrării: 1) nemulțumirea generală; 2) impozitele grele; 3) lipsa de pământ; 4) aparatul polițienesc ce domină în administrație; 5) scăderea sentimentului moral; 6) scăderea dragostei de neam și de patrie; 7) plata slabă a muncitorilor; 8) marea proprietate funciară; 9) proasta administrație”[4]. Însă, „alături de cauzele economice și sociale, nu trebuie ignorate cauzele politice și etnice”, având în vedere faptul că „emigrarea românilor… producea îngrijorare în mișcarea națională românească”[5], pentru că plecau exact persoane considerate a fi apte de a participa la acțiuni cu caracter național. Conform părerii istoricului Gelu Neamțu, „ce însemna a «reuși» în viața de emigrant în America?… realizarea unei sume de minimum 1000 de dolari, din care, la întoarcerea acasă, puteau să-și cumpere mult visata bucată de pământ, să-și ridice o casă de piatră sau să-și pună pe picioare un modest atelier meșteșugăresc. Cuvântul de ordine care circula între emigranții români era: «Mia și drumu!» acasă, în Transilvania”[6].

 

***

George Pintea[7]. S-a născut la Nădlac la data de 20 septembrie 1890. La vârsta de 22 de ani, în anul 1912, acesta a emigrat în SUA, stabilindu-se mai întâi la Detroit (Michigan), apoi la Youngstown (Ohio).

În America a fost proprietarul unei frizerii, dar a deschis și a manageriat și librăria-bibliotecă româno-americană prin intermediul căreia a promovat cartea românească pe meleagurile americane. Această librărie, singura de acest gen din SUA și Canada, a achiziționat toate cărțile de la firma „La Ursu” (librăria națională pe care o înființase preotul Ioan Podea) și majoritatea cărților românești de la librăria „Axelrad” din New York. George Pintea a fost cunoscut de mulți români stabiliți în SUA, care comandau cărți în limba română de la librăria sa[8].

A fost epitrop al Bisericii Ortodoxe Române „Sf. Treime” din Youngstown (1931-1971). La împlinirea a 90 de ani, cu ocazia banchetului care i s-a oferit, Uniunea și Liga Societăților Românești din America i-a decernat o placă de recunoștință pentru sprijinul acordat acestei organizații fraternale românești din America și pentru contribuțiile aduse pe tărâmul promovării slovei românești prin intermediul activităților desfășurate la librăria-bibliotecă româno-americană. A fost membru al Uniunii și Ligii Societăților Românești din America timp de 75 de ani. A fost secretar financiar al Societății „Unirea și Plugarul”, care s-a numit la început „Deșteaptă-te române!”.

George Pintea s-a stins din viață la data de 10 august 1986 la Youngstown (Ohio).

 

***

Emigrația a avut consecințe multiple. În primul rând, a frânat sporul demografic real, a restrâns ponderea natalității prin plecarea persoanelor relativ tinere, determinând o creștere demografică mai redusă la începutul secolului al XX-lea.

În acea perioadă de început de secol, numeroși tineri au plecat să își caute norocul în alte părți ale lumii, în special pe continentul american, rămânând acasă femeile, bătrânii și copiii. Cu toate acestea, revenirea unei părți dintre cei plecați în străinătate a avut consecințe benefice influențând pozitiv dezvoltarea economiei agrare și evoluția lumii rurale. Numeroase persoane sau familii reîntoarse în localitățile de origine și-au construit case moderne, și-au dotat gospodăria, devenind modele pe plan local de gospodari harnici.

dr. Gabriela Adina MARCO

Complexul Muzeal Arad

 

 

BIBLIOGRAFIE

America, the only Romanian Daily News (Cleveland, Ohio), anul XIV, nr. 280, 29 noiembrie 1919.

Atlas ľudovej kultúry Slovákov v Rumunsku = Atlasul culturii populare a slovacilor din România, Nadlak / Nădlac, vydavateľstvo Kultúrnej a vedeckej spoločnosti Ivana Krasku / Editura Societății Culturale și Științifice „Ivan Krasko”, 1998.

Fordane, Dan, Românii din America. 500 personalități din SUA și Canada, Montreal, Danway Publications, 2000.

Neamțu, Gelu, „Unele aspecte privind emigrarea românilor din Transilvania în Statele Unite ale Americii la 1907 și 1911”, în Sabin Manuilă. Istorie și demografie. Studii privind societatea românească între secolele XVI-XX, coord. Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Fundația Culturală Română, 1995, pp. 144-153.

Pădurean, Corneliu, Populația comitatului Arad în secolul al XIX-lea, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2003.

 


[1] Corneliu Pădurean, Populația comitatului Arad în secolul al XIX-lea, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2003, p. 204.

[2] Atlas ľudovej kultúry Slovákov v Rumunsku = Atlasul culturii populare a slovacilor din România, Nadlak / Nădlac, vydavateľstvo Kultúrnej a vedeckej spoločnosti Ivana Krasku / Editura Societății Culturale și Științifice „Ivan Krasko”, 1998, p. 105.

[3] Unul dintre specialiștii care au studiat fenomenul emigrației spre continentul american este regretatul cercetător clujean Gelu Neamțu. Detalii vezi în studiul „Unele aspecte privind emigrarea românilor din Transilvania în Statele Unite ale Americii la 1907 și 1911”, în Sabin Manuilă. Istorie și demografie. Studii privind societatea românească între secolele XVI-XX, coord. Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Fundația Culturală Română, 1995, pp. 144-153.

[4] Ibidem, p. 149.

[5] Ibidem, p. 153.

[6] Ibidem, p. 152.

[7] Dan Fordane, Românii din America. 500 personalități din SUA și Canada, Montreal, Danway Publications, 2000, p. 346.

[8] Presa românească din America, în principal ziarul care purta chiar numele de „America”, abundă în anunțuri prin care George Pintea anunța cititorii despre presa și cărțile în limba română care puteau fi consultate sau achiziționate de la librăria-bibliotecă pe care acesta o coordona. Un exemplu: America, the only Romanian Daily News (Cleveland, Ohio), vol. XIV, nr. 280, 29 noiembrie 1919, p. 3.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *