◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Îți scriu scrisoare, Mihai! la Editura UZP

Îndrăznesc, cu greu, cu sudoarea frunții încărcată de imensitatea ta, Mihai… îndrăznesc să-ți scriu scrisoare. Ești al meu locuitor de Raiuri căruia, fără a avea încă atingerea, suflarea, urma ta pe-a mea privire, îndrăznesc să-i scriu!

Unde să trimit a mea sinceră zbatere? Ce să scriu eu la adresă? Cu care parte a corpului vei da tu paginile? În ce pământuri îți locuiește a ta inimă? Sufletul tău nu-ți locuiește capul… atunci unde să pot trimite a mea plângere?

Eroii mei din Raiuri au adrese, și tu ai Voievodule, și tu ai, dar mai multe, mai disparate, mai dezbinate, mai presărate de trădări! Doar Horea, sau Cloșca și Crișan te-au căutat aproape, cu părți din ei pe câmpuri, pe dealuri. S-au împărțit pe roate, s-au tot deztrupat din dragoste de țară în astă glie sfântă.

Îți scriu scrisoare, Mihai Vodă Viteazul, de mi-oi îngădui! Și caut să te aflu, și caut timp să tot citesc ce-au scris toți de-a ta măreție, și săpături oi face, și ajutor oi cere, ca să te pun cu capul la al tău trup, cu trupul la al tău cap, și-așa dreptate ca să fac, odihnă ca să-ți pun pe-a tale oase sfinte ce ne-au sfințit c-o țară, mai întreagă, mai mare și mai mândră ce n-a mai fost din vremea Daciei Mari, de pe la Burebista, sau Decebal…

Îngăduință cer, Mihai… îngăduință, și dau la schimb plecăciune, și sufletul curat, și-al meu pe veci omagiu c-ai fost, că ești, c-oi fi… al nostru Voievod!

În pană de argint prinsă la a ta cușmă de Voievod mă mut, să-ți fiu aproape, să-ți fiu adiere, și umbră să-ți pot fi, dar numai aliată, căci cine a-ncercat a ți se-mpotrivi… a sfârșit tragic!

Poate îți par ciudată, Mihai… văzând cum de veacuri, vreo patru, nimeni vreodat’ nu s-a gândit a-ți scrie. Nu-ți par, chiar sunt, Mihai!

De-o vreme bună-ncoace, de când l-am cunoscut pe Laurian Stănchescu… pelerin întru istorie, sau în literatură, sau de Origini pelerin, m-am mutat între lumi. Și-am tot citit, și scrieri vechi, și noi, dar ce să fie timpul, și care să fie măsura, dacă nu doar cea divină a ne purta în vremi? Și-așa v-am cunoscut pe toți, și-n parte pe fiecare Erou care trăiți în Raiuri acum. De ce le spun eu Raiuri? Pentru că nu-mi închipui cum un singur Rai v-ar încăpea pe toți! De-o vreme, dar Voi știți de-acolo, din dreapta Domnului, mă tot schimb în Copila Legilor Belagine, legi după care v-ați orânduit toți vrerea cu Obiceiul Pământului, legile primordiale care au civilizat întreg spațiul european ce-avea să vie peste multe secole, pentru traiul blajin în comuniune perfectă cu Dumnezeu!

Mă simt chemată uneori de voi, Eroii din Raiuri, eu… copila ce zburdă printre lumi! Parcă pe-ai voștri genunchi mă așezați, și așteptați voi vești, despre ce-a fost, ce este, ce s-a mai scris. 

V-am aflat gândul,  și nerăbdarea, și pohta ce-ați pohtit!

Vă scriu Scrisori către Raiuri, vă adun vești în chip de aduceri aminte. 

Îți scriu scrisoare, Mihai… despre mai tot ce-ai însemnat tu pentru al tău popor, dar și pentru alții; despre ale tale vitejii și ctitorii lăsate să facă față secolelor.

Îți trimit veste de la cei contemporani cu tine, Mihai… dar și cu mine, să afli că nu te-am uitat chiar de nu am reușit a-ți uni rămășițele sfinte.

Îți scriu și de ai tăi căpitani, despre a ta familie, ai tăi urmași și urme ce-ai lăsat! Nu am s-o fac cronologic, nu manual îți fac, îți trimit veste prin scrisoare despre ce doar tu ai lăsat!

Bucură-te, Mihai… de poți când vei citi, sau când te vei citi, că am aflat și asta, am adunat și ale tale scrieri către regi și regine, și principi, și papă, și împărați!

Bucură-te, Mihai… vin Paștele, cea mai mare sărbătoare a Creștinătății aduse de tine să ne fie călăuză în viața de restriște, și pavăză dreaptă să ne fie!

Primește a noastră scrisoare, Mihai, și iartă-ne că n-am făcut mai mult, și îngăduie-ne, și apără-ne și din Ceruri, că mare nevoie avem! 

Mădălina Fărcaș / UZPR

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *