Cum să vorbim despre Nicolae Dan Cetină, juristul târgumureșean și traducătorul de literatură universală, acum, când se împlinesc 7 ani de la trecerea sa în veșnicie? Desigur, reamintindu-ni-l ca pe omul și profesionistul aflat mereu față-n față cu Sinele însetat de deslușiri ale adevărului și ale binelui, ale acelor dimensiuni ce-i definesc omului accesul la esențialitate. A purtat cu adevărat conștiința seriozității umane și rigoarea intelectuală, impresionându-i, astfel, pe autorii traduși, obținând dreptul exlusiv de copyright pentru versiunile în limba română ale unor titluri de reverberație ca „Oamenii monumentelor”, cartea ecranizată de reputatul George Clooney sub numele „Eroii monumentelor”.
Într-un timp al lichefierii lumii (v. Zygmunt Bauman), când cultura nu mai este una a erudiției, ci mai mult a poveștilor efemere, Nicolae Dan Cetină a dovedit că este eruditul, făcându-și din carte, cu precădere cartea de istorie, profesiune de credință, mărturisind, precum o făceau înaintemergătorii, că fără cărți suntem în tartarul necunoștinței. Bibliotecile, cele publice și cea personală, îi dădeau continuu sentimentul izbânzii. Și astfel tot ceea ce a întreprins avea temeinicie. Când dezvălui poveri ale celui mai tragic secol din istorie, cel al marilor conflagrații, nu poți fi decât temeinic. Era ritualul său intelectual, de la Ziua cea mai lungă, Ultima bătălie, Un pod prea îndepărtat de Cornelius Ryan, la Camarazi de război de Stephen Ambrose, Oamenii monumentelor de Robert M. Edsel, Alianța diavolilor de Roger Moorhouse, Nach Paris! de Louis Dumur pe care le-a studiat și tradus, cu adevărul în minte și Dumnezeu în suflet, înfrumusețându-se și înfrumusețându-ne. Plănuia și o ediție a cărții lui Stephan Ambrose, Cetățeni și soldați. Vis neîmplinit.
Era riguros, cu o sobrietate discretă și, în același timp, atât de cordial, știind că există lume ca lumea și lume ca nelumea, găsindu-și ideal în lectură, studiu și cunoaștere, crezând în îndreptarea lumii și în îndreptarea minții ca supremă ardere a ființei. Astfel, Nicolae Dan Cetină a inițiat la Tg.Mureș proiectul cultural de anvergură, apreciat și de secția de istorie a Academiei Române, prin adaptarea în limba română a unor mari cărți ale umanității, unele dintre cele mai dureroase, cărțile primului și ale celui de al doilea război mondial. Înainte de a fi traducătorul lor era cercetătorul, pasionatul de istorie, cel ce întârzia ore prelungi în arhivele Europei, reverberate în dezbaterile sale interioare și-n întrebările care-l frământau, exprimate în adevărate amfiteatre de idei cu prilejul lansărilor, cu precădere în medii universitare, la Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov, Târgu-Mureș, București.
Nu a trăit într-o lume favorabilă preocupărilor sale, seriozității sale intelectuale, exigenței sale; o lume a descumpănirilor, a oamenilor cu capul prea strâmt (expresia îi aparține lui Mihai Eminescu), o lume a iepurilor speriați, dar care nu a putut să-i amenințe altitudinile spirituale. Întâlnirea cu aceste tezaure de spiritualitate ale lumii au fost marile lui bucurii, povestea vieții lui. Iar povestea aceasta nu are sfârșit. E ca răsăritul de soare. Imaginea ar putea intra în portretul omului christic pe care l-a definit Grigore Vieru în Al doilea testament, omul ca osie a lumii în arderi și speranțe, suferințe și iubire. Nicolae Dan Cetină a fost al arderilor și speranțelor, al suferințelor și al iubirii.
La Adunarea Națională a Blajului, din mai 1848, Bărnuțiu, Barițiu, Cipariu, Șaguna erau purtați pe brațe de mulțimea trează la fire pentru că „punturile” națiunii române transilvane votate atunci erau sfinte, jurate cu o mână pe inimă și alta ridicată spre cer în numele Bunului Dumnezeu. Așa jură cei aleși să apere, în timp, potirul de lumină al nădăjduirilor lumii. Cărțile traduse de Nicolae Dan Cetină reprezintă nădăjduirile unor altare de jertfă ale lumii, prin ele reflectând la nesfârșitu-i dramatism și nesfârșita-i amenințare, căci, cum consemnau autorii studiați și traduși, lumea nu va scăpa de alte și alte năvăliri ale răului, între care și ororile războaielor. De aceea cărțile războiului trebuie cunoscute, deschise tocmai la pagina avertismentelor. Nicolae Dan Cetină ne-a îmbogățit cu astfel de cărți, lăsându-ne ca mesaj etern emoția din cuvintele poetului: Pe mine nu mă îmbogățiți, acoperiți-mă cu a iubi – iubire!
Valentin Marica / UZPR