Audiența știrilor este de mai multă vreme în declin. Pe de o parte, consumul de informație profesionistă tinde să înregistreze vârfuri în jurul ciclurilor electorale, apoi descrește, într-un ritm care a devenit previzibil. Pe de altă parte, mulți observatori au constatat efectul de burnout după luni de știri despre Covid-19. Inițiativa de cercetare Knight-Gallup Trust, Media și Democracy a înregistrat îndepărtarea publicului de știrile pe această temă, după o creștere a interesului în 2020.
Dar eroziunea audienței se extinde dincolo de boom-ul și „exploziile” episodice. Institutul Reuters pentru Studiul Jurnalismului a urmărit utilizarea surselor majore de știri timp de aproape un deceniu în SUA și a arătat scăderi constante – chiar dacă progresive – nu doar pentru tipărire și televiziune, ci și pentru mass-media digitale, inclusiv pentru utilizarea știrilor sociale. Centrul de Cercetare Pew a arătat, de asemenea, un declin al interesului pentru știri în ultimul an, iar Gallup a evidențiat, de asemenea, o eroziune constantă în reptul celor mai multe dintre surse.
Cu toate acestea, din 2001, Gallup a chestionat americanii cu privire la atenția lor față de știrile politice naționale și a înregistrat cea mai mare proporție de până acum pentru un an fără alegeri, 38% dintre americani spunând că urmăresc „foarte îndeaproape” știrile politice naționale.
Toate acestea sunt probabil exacerbate de declinul reportajelor locale și originale și de excesul de conținut politic orientat la nivel național, care este mai accesibil ca niciodată.
Ca rezultat, se estimează că noul public consumator de știri în 2022 va fi mai restrâns decât înainte, dar, în același timp, auditoriul va fi și mai animat de narațiunile politice naționale decât în trecut și mult mai selectiv.
Cum linia dintre politică și mass-media devine tot mai vagă pentru mare parte a publicului, până la un punct de mică distincție în ochii unora, posturile de știri care au fost văzute cândva cu skepticism, ca instrumente ale partidelor și mișcărilor politice, astăzi pot fi văzute mai probabil ca organe oficiale ale acelor partide și mișcări. „Este o eră cu totul nouă a convergenței, una în care un segment din publicul american nu are încredere, dar căreia nici nu-i poate rezista”, argumentează Jesse Holcomb, profesor de Jurnalism și Comunicare la Universitatea Calvin, din Michigan, SUA.