◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro24.07.2024

Incursiuni în diferite culturi muzicale ale lumii  – muzica în Lumea Arabă

O mare parte a existenței mele perene pe acest pământ, am visat clipa în care o să pornesc într-o expediție în diferite colțuri ale lumii,  pentru a cunoaște realități, istorii și culturi diferite din lumea înconjurătoare. Mă vedeam alături de Marco Polo sau de Cristofor Columb … călător invizibil și martor al istoriei … asta până în clipa în care timpul și spațiul s-a oprit în loc, oferindu-mi-se deodată șansa de a evada din graba și stresul vieții cotidiene, ajungând pentru o clipă de eternitate să străbat lumea …

… aterizând direct în Lumea Arabă, pentru a studia elementele tradiționale specifice acestei culturi, elemente care reprezintă un ansamblu de muzici orientale provenite dintr-o zona geografică vastă, care se întinde din Asia Centrală și până la Oceanul Atlantic.

Michael Frishkopf  menționează în lucrarea „Music and Media in the Arab World”, lucrare apărută  în anul 2010 la Editura „American Univ in Cairo Press” următoarele: „Aceste muzici sunt asimilate aceleiași familii muzicale, evoluând din mediile culturale din Orientul Apropiat și Mijlociu și, adesea, din contexte diferite. În ciuda multiplelor aparențe, aceste muzici care derivă esențial din tradiția orală, prezintă caracteristici comune, îndeosebi studiul muzicii savante”. Astfel acest folclor cult arab începe din secolul al IX-lea când teoria muzicală se dezvoltă, fiind influențată de gândirea greacă, prin lucrările lui Aristofan, Pitagora și Ptolemeu care sunt traduse în arabă.

Modurile muzicale arabe sunt ilustrate în mod asemănător cu sistemul perfect al grecilor, cu împrțirea unei scări heptatonice (șapte tonuri) de 2 octave. ”Muzica arabă folosește multe ritmuri, bazate pe coduri precise alăturând timpi denși, dum și clari, tak; timpii denși servind drept suport metric melodiei, prin formarea de perioade de egală durată, care sunt marcate de bătăi alternative, simetrice sau asimetrice” (Michael Frishkopf, Music and Media in the Arab World, Ed:American Univ in Cairo Press, Cairo, 2010.)

Asimetria ritmică este una dintre caracteristicile muzicii musulmane, în această perioadă muzica adoptând un stil vocal cu acompaniament de lăută și nai. Secolul al XIX-lea va cunoaște o înnoire pe plan muzical, care se va întinde până în secolul XX, muzica tradițională menținând o formă de maqama (maqāma), genul acesta fiind acompaniat în general de cvartetul instrumental. De altfel, ”Renașterea muzicală a muzicii, naḥḍa, este foarte vie în Egipt la începutul secolului XX, în ciuda unor culturi foarte diverse, influența islamului asupra unui teritoriu foarte vast dând naștere la două identități muzicale: prima islamică și unitară,  iar cea de-a doua arabă și foarte diversă”. (Alexandre Christianowitsch, Esquisse historique de la musique arabe aux temps anciens, Ed:M. Dumont-Schauberg, Toronto, 1863.)

Distingem trei mari culturi muzicale în lumea Orientului Mijlociu: arabă, turcă și persană, prima fiind cea mai răspândită, prezentând variații locale, cultura turcă și cea persană având caracteristici muzicale proprii, dar înrudite cu cea arabă, fiecare regiune a lumii arabe având propriile sale instrumente și forme muzicale distincte, ritmurile  și instrumentele  marcând cultura Golfului, a Libanului, a Nubiei, a Sudanului și a regiunii berbere din nordul Africii.

Printre instrumentele specifice Orientului Mijlociu și ale Nordului Africii întâlnim: Darabana sau darbuka – o tobă de mână, specifică Orientului Mijlociu și Orientului Apropiat, în formă de pocal, cu o membrană subțire, care dă un sunet înalt, ca o pocnitură.

 

Orașul Beirut este amplasat pe așezări vechi de peste 5.000 ani

În timpul fenicienilor, a fost umbrit de mai multe orașe-state puternice: Byblos, Sidon și Tir, Liban. Perioada maximă de glorie a Beirutului în perioada antică a fost sub stăpânirea Imperiului Roman. A fost numit „Colonia Julia Agusta Felix Berythus”, dobândind drepturile de oraș-stat roman. Totuși, ce a contribuit la faima sa a fost Școala de Drept, care a excelat printre școlile de la Constantinopole și Atena, rivalizând cu cea de la Roma.

În Beirut activează și părintele franciscan Florin Bogdan, originar din România, care este unul dintre păstorii de suflete de la Biserica „Sfântul Anton de Padova” din localitate.

„Biserica Sfântul Anton de Padova din Beirut, este o Biserică Romano – Catolică, din cartierul Sin – el – Fil – Beirut, capitala Libanului. Biserica are un număr de 4000 de credincioși, romano catolici; greco catolici; maroniți; melchiți; siro catolici, suprafața parohiei extinzându-se pe 40 de kilometri pătrați.

În Liban creștinii sunt respectați de musulmani, iar datorită acestei atmosfere de toleranță interreligioasă, Sfintele Liturghii se desfășoară în siguranță, fără teama unor eventuale atentate, fiind animate ca și în bisericile catolice din România cu instrumente moderne cum ar fi: orgă, chitară, flaut, vioară sau pian, care acompaniază corul de credincioși, existând o emulație și o unire sufletească între creștinii și chiar necreștinii care zilnic participă la Liturghie.

Unul din numeroasele momente în care creștinii și necreștinii care participă la Sfintele Liturghii se unesc într-o laudă comună adusă Bunului Dumnezeu, este melodia „Saint, Saint, Saint” cântată în Biserica „Sfântul Anton de Padova” din Beirut, în interpretarea careia se utilizează flautul, tamburina și trianglul. Melodia studiată este cuprinsă în repertoriul de melodii cu tema „Sfânt”, fiind adusă în  zonă de preoții Romano – Catolici misionari francezi. Având un tempo vioi, melodia este scrisă în Gama re minor, cu o scriitură simplă dar antrenantă în care se folosesc intervale variate, de la Prima până la Octava Perfectă, melodia având părți în care transpar  influențe folclorice muzicale ale Orientului Mijlociu.

 

Valeriu Ioan

(Revista UZP, nr. 31/2023)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *