Tot mai mult trece în uitarea opiniei publice memoria marelui poet creștin Ioan Alexandru. Unul dintre cei mai mari poeți români ai secolului XX este ignorat de autorități, facultățile și institutele literare, precum și de presă. Opinia publică preocupată de politichie și pandemie nu mai este interesată de creatorul poemului ”Lumină lină”. Asistăm la o de-culturalizare a românilor indusă de televiziuni și rețelele de socializare. Și totuși, singura instituție care nu a uitat de Ioan Alexandru a fost Biserica, care știe și nu uită să cinstească memoria marilor creatori. Miercuri, 16 septembrie 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat slujba parastasului pentru poetul creștin Ioan Alexandru, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit 20 de ani. Slujba de pomenire a fost oficiată în satul natal al poetului, Topa Mică, județul Cluj, la crucea-monument, ridicată în curtea bisericii, în cinstea poetului Ioan Alexandru, fiind identică cu crucea de pe mormântul unde își doarme somnul de veci, în cimitirul de la Mănăstirea Nicula. La finalul slujbei a fost lansată cartea „Existența rituală: despre poezia lui Ioan Alexandru”, scrisă de academicianul Ion Pop. Au rostit alocuțiuni: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, precum și alți oameni de cultură, poeți și scriitori, care au rememorat întâlnirile personale cu poetul Ioan Alexandru, de pioasă amintire, conform celor afirmate de protopopul de Huedin, preotul Dan Ionuț Lupuțan. Ioan Alexandru a fost unul dintre cei mai mari poeți creștini români. S-a născut la data de 25 decembrie 1941, în localitatea Topa Mică, județul Cluj, și a trecut la cele veșnice în ziua de 16 septembrie 2000, în orașul Bonn, Germania, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Nicula. Din păcate și clujenii atinși de griji și Untod l-au uitat pe poet.
Crucea identică cu cea de pe mormântul de la mănăstirea Nicula a fost pusă în curtea bisericii din Topa Mică tot de IPS Andrei în 2015. Înainte de 1990, Ioan Alexandru era cunoscut ca poet și creatorul ”Imnelor Transilvane”, recitate cu atâta patos de către Dumitru Fărcaș, după 1990, ca vașnic parlamentar PNȚCD cu crucea în mână. Când a trecut la cele veșnice în anul 2000, autoritățile centrale și literare au uitat că trebuie să-l înmormânteze cu ceremonie și fast pe unul dintre cei mai valoroși poeți români. Așa că în loc să fie înmomântat în Cimitirul Bellu, lângă clasici, a fost înhumat la Mănăstirea Nicula, la intervenția energică a arhiepiscopului Bartolomeu Anania. Tot Biserica a salvat situația. Țin minte parcă ar fi azi, că am participat împreună cu scriitorul Dan Brudașcu și poetul Dumitru Cerna la înmormântarea din 16 septembrie 2000 din cimitirul Mănăstirii Nicula. Am adus o coroană imensă de flori din partea Primăriei clujene, ca un pios omagiu față de marele dispărut. Cu câteva luni înainte apăruse o revistă la Bistrița dedicată poetului Ioan Alexandru, în care era inclusă o poezie scrisă de mine ”in memoriam” creatorului din Topa Mică. Ziua înmormântării era superbă. Un soare cald de septembrie învăluia dealul mănăstirii, iar ruginiul frunzelor se adăuga tristeții înmormântării. Bartolomeu Ananaia a oficiat cu un sobor de preoți o impresionantă slujbă, iar în predica aducerii aminte a elogiat importanța creației peotului pentru neamul românesc și biserică. Președintele Emil Constantinescu a trimis pe consilierul său de securitate Dorin Marian, cu o imensă jerbă de flori și un cuvânt de apreciere. Multă lume și bună la înmormântare, iar azi Clujul a uitat de acest poet clujean, care poate sta alături de Lucian Blaga în panteonul literar național. Pentru un poet care a urmat liceul la ”George Barițiu” ar merita un bust în parcul mare din Cluj-Napoca, pe lângă strada cu numele său ce dă în Calea Dorobanților.
Ionuț Țene / UZPR