Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915, la București și este un poet ce a aparținut curentului ultimilor mari suprarealiști europeni.
Gellu Naum a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărăsesti. În 1926 se înscrie la liceul „Dimitrie Cantemir” din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu cu colegii. A debutat cu doua poezii publicate în revista „Cuvântul”.
Încă din liceu are înclinații spre literatură și creația literară. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmeaza cursurile Universității din Bucureşti, studiind filosofia. La îndemnul prietenului sau, pictorul Victor Brauner, pleacă în anul 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filosofie la Sorbona, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Ablard. La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de Andre Breton, pe care îl apreciază. Întors în țară în 1939, este mobilizat și trimis pe frontul de răsărit. Întors de pe front, în 1941 face parte din grupul suprarealist român, alături de Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu și Paul Paun, toți cu înclinații spre suprarealism.
După 1947, în condiţiile impunerii realismului socialist de către Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, perioadă când țara noastră era ocupată de trupele rusești, ca unica formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă, iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privațiuni și tăcere. Este interzis de cenzura comunistă. Își câștigă existența din traduceri. Este perioada când traduce din Denis Diderot, Samuel Becket, Henri Stendhal, Franz Kafka etc. După 1968 poate publica din nou. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată, dar târzie recunoaștere.
Odată cu perioada destinderii regimului, desfiinţându-se cenzura, dar impunând autocenzura, începe să publice poeziile de sertar în 1968, în acest an publică volumul Athanor. Cu acest volum și cu următoarele, cum sunt Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc, Gellu Naum reușește să stârnească reacții printre critici, dar începe să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia ce a apărut în 1985. În numai câțiva ani apar numeroase ediții traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, poetul este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția.
Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante.
Al. Florin Țene / UZPR