◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.07.2024

Prietenia…
Ce sentiment neprețuit!

Prietenia… Ce cuvânt frumos!

Prietenia… Ce sentiment neprețuit! Și spun neprețuit pentru că nu există ceva să poată contrabalansa valoarea unui prieten adevărat!

Ca oameni, avem mereu, de-a lungul anilor, mulți prieteni! Prieteni la grădiniță, prieteni la școală, prieteni la liceu, prieteni în fiecare etapă a vieții!

Dar oare ce sită cerne acești oameni de care suntem înconjurați? Sinceritatea, toleranța, întrajutorarea, adevărul! Aceasta este sita! Și prieteni sunt acei oameni care rămân alături de noi. Acei oameni pe care nu-i îndepărtăm de noi atunci când intervine adevărul!

Acela ți-e prieten, cel care îți spune când greșești! Acela ți-e prieten, cel care te ceartă când faci un lucru rău! Acela ți-e prieten, care te iartă și îți oferă la rându-i iertare! Acela ți-e prieten, care te sprijină cînd șchiopătezi!

Și cine ar fi primii rămași în sita prieteniei, în sita adevărului? Ei! Cei care sunt alături de tine, încă din prima secundă de viață! Ei, pentru care, de multe ori noaptea era zi!Ei, care nu știau ce este odihna!Ei care îți urmăreau fiecare respirație! Ei care plângeau la fiecare lacrimă de-a ta! Ei, care râdeau la fiecare zâmbet de-al tău! Ei, părinții!

Nu există vreo persoană pe lumea aceasta care să cunoască mai mult din tine, decât cei care ți-au dat viață! Nu există  altcineva care să îți dorească binele mai mult decât ei! Nu există cineva care să te fi iertat mai mult decât ei!

Ei, părinții! Ei, părinții mei! Ei îmi sunt temelie și căpătâi! Ei m-au învățat să iubesc! Ei m-au învățat să respect! Ei m-au învățat să ajut! Ei mi-au sădit în suflet credința și speranța în Dumnezeu! Ei m-au învățat să prețuiesc adevărul! Dar mai mult, ei m-au învățat să prețuiesc oamenii! Oamenii, locurile.. Oamenii care sfințesc locul!

Și locul meu e aici! În acest oraș!

În acest oraș, care pentru foarte mulți e „mort”! În acest oraș, care pentru mine e atât de viu! Atât de frumos! Atât de plin de culori! Atât de plin de muzică! Și da, pot vedea culorile! Și da, pot auzi muzica, pentru că și asta, tot ei m-au învățat! Ei, părinții mei!

De la ei știu de combinate și uzine, de la ei știu de poeți! De la ei știu de podul de fier, de funicular, de primul tramvai! Cu ei de mână le-am aflat pe toate!

Cu ei de mână  am pornit pe drumul vieții! De-a lungul Bârzavei, sub privirea verde a Semenicului, cu ei am pornit la drum!   

Cu mine în suflet, ei vor continua drumul spre cer!

Eu sunt ei! Ei sunt eu!

 

Vlad Voinav – clasa a XII-a A

Colegiul Național ,,Traian Lalescu” Reșița

Foto: pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *