Ultimii ani au fost fără precedent din perspectiva atitudinii față de jurnaliști; nu au fost nicicând atât de marginalizați, calomniați, discreditați și demonizați. Când oferă dovezi sau cer dovezi, sunt tratați cu insulte personale. Verificarea faptelor, un exercițiu cât se poate de simplu, obiectiv și necesar, a fost în sine defăimat. Personalitățile ale căror declarații sunt verificate reacționează ca în fața unui afront. „Și acum vin așa-numiții influenceri – cei care, în virtutea acoperirii lor online, sunt percepuți de mulți ca fiind mai credibili decât jurnaliștii. Vloggerii și bloggerii și alte conturi mari de pe rețelele sociale nu sunt afiliate cu nicio organizație tradițională de știri. Ei nu au niciun fel de cunoștințe despre bazele jurnalismului. Ei publică ceea ce percep ei că este adevărul, pentru a-și servi scopurile. Ei nu raportează editorilor și nu consultă mentori pentru valoarea editorială și etică a muncii lor și nu sunt răspunzători în fața nimănui, ca nu cumva ceea ce publică să se dovedească a fi greșit”, explică Adelle Chua, editor pentru Manila Standard timp de 15 ani, asistent universitar la UP College of Mass Communication-Department of Journalism.
Profesorii de jurnalism se întreabă care este viitorul profesiei, cum este aceasta percepută de tinerii care își doresc să devină profesioniști mass-media. „Într-un moment ca acesta, cum să predai jurnalismul unor studenți? Cum verificăm dacă informațiile pe care le avem sunt corecte și provin dintr-o sursă legitimă? Câți realizează că faptul nu este opusul opiniei, ci chiar fundamentul ei? Această formare va fi în cele din urmă completată de experiența redacției; experiența, pe ritm și pe birou, va fi neprețuită. În al doilea rând, studenții s-au înscris în jurnalism știind foarte bine că nu este o profesie profitabilă din punct de vedere financiar. Ar putea fi ingrată, ar putea fi periculoasă. Și totuși, se înscriu, pentru că vor să facă parte din ceva mai mare, să facă o diferență, să ofere o voce celor fără voce și să-i mențină pe lideri responsabili. În al treilea rând, ei știu că a trăi într-o democrație înseamnă a te bucura de libertatea de exprimare și, uneori, pentru asta trebuie luptat. Dacă sunt nemulțumiți, dezamăgiți sau revoltați de felul în care se fac lucrurile, ar trebui să-și poată exprima punctele de vedere fără teama de represalii și fără să simtă nevoia să se cenzureze. Deci, în afară de note, cum altfel măsurăm performanța elevilor noștri și succesul nostru ca educatori? Pe termen lung, ar fi cel mai îmbucurător să știm că studenții noștri vor alege să rămână fideli principiilor profesiei pentru care s-au înscris, în ciuda epuizării, tentației, dificultăților, pericolului și dezamăgirii prea frecvente”, punctează Chua, pe rappler.com.
(redacția UZPR)
Foto: pixabay.com