La 28 aprilie 2005, în timpul primului meu mandat diplomatic în exterior, înregistram juridic – o premieră pentru acele vremuri în spațiul Asiei Centrale – Societatea Culturală Română „DACIA”, la Karaganda, oraș minier în centrul Kazahstanului, unde statistic trăiau aprox.4000 de vorbitori de limba română. Erau supraviețuitori (încă) sau urmași ai celor desțărați și duși de istoria nedreaptă departe de locurile natale în anii 1940-1950 (deportați, strămutați forțat sau amăgiți de regimul sovietic din Basarabia, Bucovina de Nord, sudul Basarabiei), dar și ai unora care au ajuns duși de soartă decenii mai târziu, pe mulți dintre care personal i-am găsit în stepele Kazahstanului și am căutat să-i țin aproape și să-i ajut să-și recapete identitatea de limbă și cultură (statistic erau peste 20.000!).
Părea imposibil… Însă, între 2003-2007 am inițiat crearea a 3 asociații culturale în Kazahstan.
La Karaganda am pornit atunci la drum cu Nicolaie Plushkis, originar din Basarabia (din mamă basarabeancă și tată lituanian), care și-a asumat conducerea „DACIEI”. Fiica lui, Viorica, a jucat în primul Ansamblu de dansuri românești – Dorule- care a fost înființat pe lângă Societatea Culturală și care devenise cartea de vizită a comunității. In martie 2023, nepoțica lui Nicolae, Emilia, cântă românește la Sărbătoarea „Mărțișorului” în orașul natal Karaganda!!! Sunt bucuros că spiritul românesc dăinuie în Kazahstan și ceea ce am sădit în urmă 20 de ani astăzi încă dă roade. LA MULTI ANI, DACII MEI DIN KAZAHSTAN!!!
Despre cum au ajuns reprezentanții Neamului Nostru în Kazahstan în istorie, vă las un articol de-al meu scris prin 2006-2007, preluat la vremea respectivă de media scrisă și online din Țară și nu numai:
https://www.memoria.ro/…/prezenta_romanilor_in…/1714/
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/…/romanii…/
Amb. Vasile Soare
Foto: Facebook