,,Dacă v-ați săturat de lumea aceasta nebună…” – un îndemn-avertisment ce a răsunat brusc dinspre ecranul televizorului reconectat după o cădere de curent, mă surprinsese înainte ca să apară și imaginea celui care rostea apăsat fiecare cuvânt. Un Cineva îmbrăcat în straie țărănești veritabile, o imagine de basm în mijlocul traficului infernal al Bucureștiului în plină zi.
Era un promo în care însuși Grigore Leșe ne chema, ca la rugăciune, să urmărim emisiunea „Calea lui Leșe…”.
Din acea zi i-am tot ascultat chemarea, descoperind pe Cale călători dintr-o lume ancestrală ce-și etalau pentru telespectator valențele sufletului. Aveai senzația unei lumi paralele, o lume a visurilor, inefabilă ce putea fi doar simțită.
Murmurul ce se răspândea cu grija de a nu fi risipit ,,Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale…” rostit sub bagheta magică a maestrului pe o pajiște din Ardeal, urmat de tânguirea sfâșietoare ,,La mijlocul cerului, cale nu-i cărare nu-i …” autentifica manifestarea harului divin într-un veghetor conștient de rostul venirii și trecerii sale prin lume.
Deși, mereu în rol de călător, este greu de găsit, a acceptat să vină la Chișinău pentru a lansa împreună, în ziua de 26 octombrie 2014 proiectul ,,Creștini în Europa.”
Sala cu Orgă, unde a avut loc lansarea proiectului întru cinstirea vrednicilor domnitori români Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir, deveni neîncăpătoare pentru doritorii de a-l asculta pe maestrul Grigore Leșe.
Elita intelectuală din Moldova de răsărit, aflată ani la rând pe baricade în apărarea identității naționale, se regăsea într-un soi de pietate, încercând trăiri ce duceau spre o cunoaștere nouă – universul Grigore Leșe.
,,Viața mea nu-i făcută din poveștile altora, cântecele mele sunt făcute din poveștile trăite de mine” – ne mărturisește omagiatul în ajunul unei semnificative aniversări ce a ales s-o marcheze la Ateneul Român.
Maestrul din el este unul autentic, care, încercând de toate, a făcut trierea, alegându-se cu experiența trăită-adevărata cunoaștere transformatoare: „Mă las la fund de mare … Și ies cu pietre rare” (Grigore Vieru).
Poveștile, Calea lui Leșe țin de descoperirea de sine, „Știu cine sunt” nu este doar o declarație.
Pentru cei care l-au ascultat și înțeles, Grigore Leșe este un spirit autentic, ce sună necontenit pentru semeni trezirea.
Să ne trăiți la mulți și binecuvântați ani, Maestre!
Continuați! Săpați în adâncul ființelor până scoateți la suprafață izvorul cu apa vie al desăvârșirii. Mulțumim că sunteți un călător neobosit pe Calea luminii!
Cu recunoștință,
Iuliana Gorea Costin