Intervențiile publice ale poetului și jurnalistului Laurian Stănchescu vor duce, se pare, la dezvăluiri incredibile. Și nu, nu cred că deshumarea lui Eminescu este un sacrilegiu. Sacrilegiu a fost tot ce s-a întâmplat din 1883 încoace. Sacrilegiu și crimă. Dublă! Prima a fost asasinatul civil din 28 iunie 1883, când „omul deplin al culturii române” a fost scos cu forța din spațiul public și băgat în „cămeșoiul de forță”, iar a doua – moartea sa provocată, dar nedovedită. A rămas în continuare, în circulație, diagnosticul de sifilis, pe care mediul academic, Ministerul Culturii și statul român refuză să-l contracareze oficial. Există și o vină colectivă, a poporului român, care a îngăduit perpetuarea unei imagini false, chiar după ce a apărut suspiciunea acestui fals. Au fost doar voci individuale care au pledat pentru restaurarea adevărului istoric, au adus dovezi zdrobitoare dar… au rămas rămas voci individuale. În fața acestei rușini naționale – desolidarizarea instituțională de un diagnostic public care afectează însăși imaginea poporului român în lume – se pare că numai Biserica și Știința se pot pronunța decisiv, în urma presiunilor făcute… tot de o voce individuală: cea a lui Laurian Stănchescu.
Cred că un anumit bigotism cultural ne împiedică să ducem lucrurile până la capăt. Căci, dacă trăim într-o lume seculară, în care știința a devenit dumnezeu iar Dumnezeu un simplu concept, poziționarea noastră retractilă în fața unui demers brutal, cum este cel al deshumării lui Eminescu, este perfect convenabilă detractorilor lui. Iar adevărul va rămâne în continuare în ceața aproximațiilor perdante. Cred că Eminescu trebuie scos cu orice preț din „debaraua” culturii, unde a fost exilat de neprieteni, și mutat în Panteon, acolo unde îi este locul.
A apărut însă, în spațiul public, o temă bulversantă: Eminescu a mai fost deshumat! S-ar fi întâmplat în 1950, la celebrarea a 100 de ani de la nașterea sa. Informația ne-a fost dezvăluită de cunoscutul eminescolog Nae Georgescu, în emisiunea mea, „Trezește-te, Gheorghe, Trezește-te, Ioane!”, de la 6 TV, iar el aflase asta de la un gropar bătrân de la Bellu. Nu s-a făcut nicio cercetare în acest sens și sper să fie o știre falsă. Vom verifica. Însă, dacă e adevărat, problematica se complică enorm. Căci urmează întrebările: cine l-a deshumat pe Eminescu și de ce? Masonii? KGB-ul? Autoritățile române? Nu cumva osemintele au fost înlocuite? Nu cumva au fost luate de acolo și la Bellu nu avem decât un mormânt gol? Etc., etc. Și atunci vor trebui puse în mișcare o mulțime de instituții, pentru a restabili adevărul care n-a fost onorat la timp…
Miron Manega
Articol în numărul 33 al revistei CERTITUDINEA
http://www.certitudinea.ro/articole/presa/view/o-intrebare-tulburAtoare-osemintele-lui-eminescu-mai-sunt-la-bellu