Matematician român de origine evreiască, remarcabil om de cultură, profesor universitar și academician, personalitate de înalt prestigiu intelectual, autorul a circa 50 de volume cu problematică matematică, filosofică, lingvistică, poetică și educațională, Solomon Marcus (1925 – 2016) a fost un intelectual exemplar al vieții universitare românești, recunoscut cercetător al matematicii poetice și al culturii științifice. Și-a exprimat de mai multe ori opinia despre educația națională, foarte adesea sub formă critică, sugerând că învățământul are nevoie de o schimbare de paradigmă și de o adaptare a politicilor educaționale la specificul tineretului român și al vremii în care acesta trăiește. A fost profund nemulțumit de funcționarea școlilor și a universităților din țară, în care profesorul e singura sursă de cunoaștere, el însuși având limite de documentare și de pedagogie a onestității, iar programele școlare sunt ”dictaturi” ale unor politici naționale, concepute fără viziune și fără ”consultarea” nevoilor umane, altele decât cele vizate de ”documentele curiculare” (pardon, curriculare). Broșurica sa, Zece nevoi umane (2015, 137 pagini), urmată de o alta, cu titlul Nevoia de oameni (2015), cuprinde trei eseuri, lăsate spre comentarea liberă, pe Contributors.ro, cu exprimarea unor opinii ale cititorilor, generând un spectacol fascinant al ideilor. Cele trei eseuri sunt: Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama (11 pagini, plus 17 pagini de comentarii ale cititorilor); Acești adolescenți care strigă, dar nimeni nu stă să-i asculte (4 pagini, plus alte 47 de comentarii); Cu ochii pe școală (7 pagini, plus 35 comentarii). Socotind, provocările Matematicianului sunt prezentate în 22 pagini, iar comentariile cititorilor (anonimi sau nu) cuprind 99 pagini, semnate cu Adi, Mihai, Ionuț_e, Lizzi t, Io, Liliana, Marius Leordeanu, Dum, Un_bătrân, Migulush, Alina Radu și mulți alții.
Realizarea celor 10 nevoi umane prin educație presupune:
• A învăța să te bucuri de viață („este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume și te-au crescut au dreptul la iubirea și recunoștința ta”);
• A te împrospăta zilnic („a purta grija pentru corp și minte, a limpezi în fiecare dimineața simțurile și gândurile”);
• A pune întrebări și a te mira („mirarea și curiozitatea întrețin pofta de viață”);
• A te îndoi și a fi suspicios („îndoiala e semnul naturii gânditoare a ființei umane. Tot ce ni se livrează în școală să privim cu suspiciune, nu cu umilință”);
• A comite greșeli și a degusta eșecul („drumul spre dobândirea unui nou comportament trece prin greșeli și eșecuri”);
• A te juca (ex. „jocul de-a v-ați ascunselea înseamnă căutarea a ceva, iar căutarea conduce spre învățare”);
• Nevoia de identitate („identitatea genetică poate fi îmbogățită prin asimilarea culturală și importuri din alte identități”);
• A fi om și a expune omenia („nevoia de a fi bun, generos, de a dărui, de a-i contamina pe alții cu bucuria vieții”);
• Nevoia de cultură („elevii să aibă acces la piscurile cunoașterii; să trăiască fiorul unui vers, adierea unor acorduri de Beethoven, desfătarea privind un tablou de Rembrandt, un timp de contemplare și de supremă emoție”. Cine posedă o diplomă trebuie să aibă acoperire culturală, altfel e un sclav cultural, fără un sens ce-l poate da vieții”);
• A trăi întru transcendență, să încerci să depășești limitele, trecând dincolo de ele (”copilul care se cațără în copaci râvnește să-și depășească starea naturală de a merge cu picioarele”).
Eseul se încheie cu o chemare: „Voi, oameni ai școlii și universității, voi, elevi și studenți, voi, părinți ai elevilor și studenților, voi, oameni de cultură, intelectuali, ce ar fi să valorificăm a doua nevoie evocată mai sus și să ne împrospătăm?”. Dintre cele zece nevoi, ce se aseamănă cu decalogul biblic, S. M. a convocat profesioniștii din educație pentru împrospătare, pentru primenirea minții, sufletului, cugetului prin lectură (a textului, a picturilor, a armoniei, a spațiului, a naturii, a cifrelor, a celor ascunse de transcendență). Împrospătarea noastră zilnică se aseamănă cu un antrenament al sportivului de performanță și a intelectualului care se hrănește cu idei, aureolate cu aroma cunoașterii, derivată din mirare și curiozitate.
Comentariile cititorilor (anonimi sau nu) întrețin interesul pentru ideile academicianului Solomon Marcus. „Izvorul înțelepciunii își are obârșia în Muntele Omeniei”, completează Mihai Popa. Din păcate, susține Icomod, „scopul educației actuale este să creeze roboței docili care să poată fi reprogramați ușor…”. Vlad ar mai adăuga o nevoie: „înțelegerea nimicului, a unui caiet gol ce trebuie umplut”, iar Marcel Cremene adresează o întrebare: „De ce sistemul de educație românesc este atât de refractar la gândirea critică”. „Studenții nu pun întrebări, iar elevii nici atât”. Statele, susține Ela, nu pot fi „niște închisori ideologice care întrețin iluzia protecției și a libertății” … „un eseu cerebral, dar pur și simplu inutil…”. Comentează Dedalus ”dezastrul din educație”, promovat prin cărțile de pedagogie ”absconse”, ca o beție de cuvinte”, spunând: „eseu frumos, dar fără relevanță în domeniul schimbării”. Răspunde Ela: ”cei care concep manualele de pedagogie în România sunt mediocri și criticabili la infinit…”. „Școala actuală forțează elevii să fie la fel”, susține Doina Grigoraș, iar Marius Leordeanu savurează articolul și se lansează însuși într-un eseu dedicat vieții fericite, liniștite și consumatoare de bucurii.
Pentru că s-a lungit prea mult aceste considerații, despre acest prim eseu despre nevoi al lui Solomon Marcus, vom continua comentarea celorlalte două, mult mai incitante (prin adolescenții care strigă după… adevăr) și mai provocatoare (despre o altfel de școală dorită). Eseul prim din Zece nevoi umane provoacă interactivitatea, fiind un text deschis, îndemnând la prospețime, la înviorare și la o gândire dinamică, privind calea unei generații spre un viitor dezirabil. Textul are farmecul poetic al matematicii și fascinația plăcerii de a descoperi paradisul pierdut în neuitare.
Anton ILICA / UZPR