Zilele trecute am primit de la universitarul arădean Anton Ilica volumul de articole, eseuri, prefețe, recenzii, studii, intitulat “Pretexte pentru texte “, apărut la Editura Stef, Iași, 2021 . In opinia mea, titlul acestei voluminoase cărți, care are 367 pagini, format A4, este un element ce introduce tema sau motivul central și anticipează întreg conținutul ideatic, reprezentând un prag simbolic prin care cititorul pătrunde în universul de semnificații al studiilor cuprinse între coperți.
Este alcătuit din (menționarea părților de vorbire) și funcționează ca o oglindă purtată de-a lungul textului ca o celulă generatoare cu valoare conotativă.
Citesc pe ultima copertă două mărturisiri ale autorului: prima aflată lângă fotografie, din care aflăm că Anton Ilica, la începutul carierei a fost învățător, profesor de liceu, director, și prin efort intelectual, a ajuns universitar, apoi decan, președinte universitar, academician sârb, doctor în științele educației, critic literar, filosof, istoric, editor. Toate aceste etape din viață autorului le enumeră la trecut, la un “fost “nominativ, acuzativ, singular.
A doua mărturisire este din șase fraze, pe care le esențializez prn cuvintele acestuia: “Scriu (și citesc) ca să exist. “Care m-a pus pe gânduri, aducându-mi aminte de zicerea lui Giovanni Papini:” Inteligența e singurul mod de a ajunge la adevăr, care e cea mai mare glorie a omului.”
Cartea pe care am primit-o cu o dedicație olografă, care mă onorează, având coperta albă precum cursurile universitare pe care le aveam în facultate: “Familiei Țene, Cu generozitatea unei mai vechi colaborări, scriind chiar în Tennessee despre Florin și Ionuț. Peste o săptămână, plec din nou în Tennessee, așa că aștept să scriu de acolo, de peste ocean despre…Cu respect și drag ss Anton Ilica, Arad, 13.09.2021“, este structurată în cinci capitole: I- Literare, II-Recenzii și prefețe, III-Despre problemele actuale ale educației, IV-Publicistică politică, oarecum, și V-Eseuri și studii.
În “Cuvânt înainte” autorul ne mărturisește că prin această carte continuă seria de Restituiri literare, începută în anul 2018 și, Eseuri&Pledoarii din 2020, lucrări ce au fost publicate în diferite reviste centrale și locale. După două pagini în care autorul mărturisește că fiecare lucrare analizată i-au îmbogățit viața, concluzionează: “Vreau, asemeni tuturor oamenilor, o lume mai bună, mai morală, mai civilizată, adică mai umanistă. Și totuși, mizez pe plusvaloare culturală. “
Volumul se deschide, cum era de așteptat, cu studii despre Eminescu, Lucian Blaga, Marin Preda, autori al romantismului permanent, acea desfășurare organică de fenomene literare, poezie sau proză ce și-a găsit formele cele mai potrivite pentru a exprima vibrația eului. În acest context sunt abordate lucrări semnate de Gheorghe Schwartz, Lucian, Emandi, Dominica Pop, Floarea Cândea, Nadia Linul Urian.
Într-un alt capitol, cel de-al doilea, autorul se preocupă de diversitatea vocilor scriitoricești, creionând o imagine a operelor contemporane în care descoperim o vitalitate în creație, unde remarcăm criteriile unei astfel de operațiuni, spre a nu introduce în tabloul de valori fenomene încă nesigure ori lipsite de viitor. Anton Ilica se apleacă cu profesionalism asupra operelor semnate de : Gabriel Chifu, Sorin Lavric, Al.Florin Țene, Corneliu Vlad, Celus Ciobanu, Ionuț Țene, Gheorghe Hodrea, Gheorghe Rancu, Daniela Gumann și Constantin Gumann, Paul krizner, Florica R. Cândea, Alexandru Ioan Ardelean.
Problemele din educație sunt dezbătute în capitolul trei, persistând pe conștientizarea că educația de la noi este deficitară. Se abordează o sumedenie de probleme de la vulgarizarea autorității școlare de toate nivelurile, comportamentul adolescentin, până la ipocriții și impostorii tolerați de conducerile universităților.
Un interesant și sincer interviu îl citim în capitolul patru, care stă sub semnul sincerității și al expresiei “zilnic, citesc și scriu ca să-mi prelungesc ființa “, frază care i se potrivește ca o mănușă și autorului acestor rânduri. În acest capitol este evidențiat în lumina tiparului atitudinea președintelui Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Doru Dinu Glăvan față de nemuritorul jurnalist Pamfil Șeicaru.
În capitolul acesta sunt abordate probleme teologice, cum ar fi vorba despre cartea veche de la Chereluș, din județul Arad, despre Cântările dumnezeiești abordate de Ioan Tincovici, sau probleme edilitare și arhitecturale despre unele instituții culturale din Arad, despre libertatea politică, globalizare, presă și cultură politică, probleme care ne conving că dascălul, scriitorul și criticul literar și de artă Anton Ilica este cetățeanul care se implică și în problemele societăți în care trăiește și scrie.
Despre un document inedit din perioada anului 1849, despre Preparandia din Arad îl citim cu interes în capitolul cinci, Eseuri și Studii, unde autorul, cu acribia cercetătorului și arhivistului cercetează documente vechi și studii despre Episcopia Ortodoxă din Arad și Oradea în perioada primului război mondial, școala din perioada aceea din aceeași zonă, creionează portretul lui Doru Bogdan, o conștiință cultural-istorică în perioada anilor 1812-2012. Un studiu impresionant citim despre Vasile Popeangă, intelectual, care a plătit cu sângele său într-o perioadă de “răscruce istorică “.
Amintirile desfășurate ca niște secvențe cinematografice cu profesorul Miron Ionescu despre Șiria lui Slavici și trecerea acestuia în veșnicie sunt rânduri încărcate de lumina înțelepciunii unui dascăl.
Articolele despre China văzută ca un continent spiritual și rândurile scrise de Neculai Milescu Spătaru despre acest mare continent spiritual sunt relevate de autor cu conștiința dascălului care dăruiește aurul înțelepciunii cititorilor săi. Remarcăm fraza: “Atribuirea epitetului de erou cuiva se raportează la relația unui om, ajuns în situație excepțională, cu o valoare general umană (cu conotație morală, adeseori ). “În lumina acestei fraze Anton Ilica desfășoară expozeul său despre eroi și eroism.
O temă des abordată de televiziuni și tabloide este plagiatul în rândul universitarilor, pe care autorul îl numește” Furtișag de autoritate“. Faptul că acești hoți au furat de două ori :inteligența altora și mai primesc sume de bani, conform legilor, din buzunarul contribuabililor.
Acest tom se încheie cu interviul pe care autorul îl ia doamnei doctor Dana Olar, medic primar pneumolog, din care reținem că lumea se află într-o criză sanitară care generează și criza economică.
Anton Ilica, prin această carte, a reușit să creeze un evantai de idei despre literatura română contemporană, in lumea noastră de azi policoloră, cu talentul scriitorului și al dascălului ajuns la vârsta înțelepților ardeleni, pe care îl apreciez cu zicerea lui Blaise Pascal: “Adevărul nu-l pătrundem numai cu rațiunea, ci și cu inima.“
Al.Florin Țene / UZPR