◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

ICARUS

Icarus, cum îi zic eu celui care semnează  Ică Sălişteanu, a slujit, decenii la rând, metalurgia la nivelul naţional cel mai înalt.  Pentru el  IMGB nu însemna numai regina Combinatelor de Utilaj  Greu, ci, în structura-i filosofică, început de CUGetare inginerească.  Prăpădul de după 1989, care a aneantizat şi marile uzine, l-a lipsit pe inginerul performant de subiectul adoraţiei sale tehnice. Şi a descoperit că metalurgia(de fapt urgia metalului) din şarja de oţel, adică incandescenţa care te orbeşte privind-o, poate să mai existe ideatic doar în magia penetrantă a versului. Lecturile cu zecile de mii din toată existenţa lui l-au ajutat să se consacre Poeziei. Icarus(mi-e greu să-i spun  Ică, o diminutivare erodând mitul celui prea îndrăgostit de marile poeme ale lumii), care-i în stare să-ţi reproducă ore în şir realizările lirice ale unor mari stihuitori, de la noi şi aiurea, a început înălţarea piramidei noii sale Iubiri prin antologarea(chiar la propriu, tipărind nişte cărţi) unor creaţii celebre,  Un poem de Baudelaire l-a prezentat în trei variante de traducere, deoarece tălmăcirea, de la un punct încolo, e re-creaţie. Prietenii l-au îndemnat ca el însuşi să scrie poezie, deoarece nu poţi să fii arhivarul unei comori, fără să-ţi agăţi de mână o brăţară. Iată o rugăminte, ca o reflecţie a aspiraţiei sale: „Acum te rog, Doamne,/  ca soarelui îmbunat,/ să nu-i pui nor paravan/ ca în odăile inimii mele/  tot timpul lumină să am”.  Cămaşa de mire n-a purtat-o niciodată, deşi pentru mireanul rătăcit pe atâtea căi ale pasiunii totalitare nu mai sunt deajuns semnele de circulaţie.  Icarus face involuntar poezie şi atunci când povesteşte despre fostele-i iubite, cu evlavia cu care un sihastru-şi proslăveşte cuminecătura:  nici-un cuvânt de reproş, nici o aluzie la limita promiscuităţii, totul aminind doar de nostalgia paradisului pierdut(mai contează din vina cui?). Inginerul metalurg Ion Sãlişteanu , datorită unei deformaţii profesionale, lucrează numai cu „piese grele”(poezie, caracter, iubire, admiraţie) şi are atât de rarul cult al prieteniei.  În preajma lui fiecare poet se simte important şi-i dă iluzia că, exceptându-i pe marii clasici, el este subiectul admiraţiei sale. De la Astaloş(dramaturgul, poetul şi…rugbystul) încoace, eu n-am mai văzut un asemenea „ştiutor de toate”: pomeneşti de cvadratura cercului sau de Cartagina lui Hanibal, Icarus te întâmpină cu atât de naturalul: „aici ai căzut pe tema mea favorită”.  Între două respirări icarusiene ai vrea să spui şi tu ceva.  Zadarnic, te imploră: „dă-mi doar trei minute, ca să te lămuresc”. Dacă încă mai ai rezerve, îţi recită din  Miron  Manega şi te…topeşte. Se desparte de tine asigurându-te că întâlnirea, neapărat un privilegiu pentru sine, i-a fost de mare folos, deşi tu ai scos câteva cuvinte convenţionale. Şarjele de la topitorie i-au consolidat stilul, prin care năvăleşte asupra-ţi, aidoma curenţilor subversivi de sub o mare liniştită la suprafaţă. Noroc că acest recitativ  are loc în compania unui alt interlocutor fără glas, formatorul de opinii clamate şi neascultate, Dionyssos. Şi cum toate astea n-ar fi fost prea deajuns pentru un om(şi dăruit şi făcător de daruri), Icarus e de o generozitate care pentru cultivatorii de astăzi ai interesului pare suspectă. Pentru prieteni inginerul e în stare să devină bucătar şi ospătar, vechilor iubite încă li-i confesorul cel mai apropiat, bunilor ingineri companion de o noapte al sfintelor beţii. A cunoscut mulţi literaţi, evocându-le amintirile şi stihurile. Pe reşiţeanul Ion  Chichere îl expune într-o pagină  din „Cronica Timpului” a   Uniunii Ziariştilor Profesionişti (aprilie 2018), dintr-un caiet predestinat uitării. Nu ştii dacă Icarus  e privitor sau privit într-un poem de-al lui  Chichere: „când te-am privit/ cerul/ a căzut/ pe jos şi s-a pierdut/ în chipul tău frumos/ şi raza vechii lui lumini/ cu sânge m-a tăiat pe mâini/ şi m-a încercuit cu om”.

Constantin  Ardeleanu

2 comentarii pentru “ICARUS

  1. Superb! Excelent elogiu adus unui specialist din tehnică, deosebit de cunoscător și trăitor de cultură. Are și doi băieți, foarte buni ingineri, care îi seamănă.

  2. Il cunosti pe Ica?
    Daca nu ai atinns temperatura de topire a otelului inoxidabil, mai ai!
    Daca o atingi, el, Ica, se face Wolfram, se face magma solara si te face sa razgandesti…
    Eu ma tin cu dragul dupa el de 44 de ani sa-l ascult cum recita Villon, Esenin, Witman, Nichita, Saint John Perse, Omar Kayamm…si Bunul sa-l tina sa-si bucure semenii cu darnicia lui de Inger Naravit, ratacit, vremelnic pentru a lua sfintenia de la inceputurile dintai…
    Ica? Un bulgar dr aur in piele de om cu pacatele carnii in buxunarul de la piept…
    IUBITI-L si bucurati-va!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *