Ziua de 19 februarie a fost declarată oficial în anul 2015 zi de sărbătoare naţională, denumită ”Ziua Brâncuşi”. 19 februarie este data la care, în anul 1876, în localitatea Hobiţa, s-a născut sculptorul român Constantin Brâncuși.
Unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, considerat pionier al sculpturii moderne abstracte, Constantin Brâncuși (1876 – 1957) ”a sculptat germinarea așa cum a sculptat adormirea, înălțarea și peste tot, desăvârșirea, ca o neîncetată mângâiere a formelor, întocmai pietrei spălată de apă. A tăcea-tăcere, ce lung infinitiv, dar, din tăcerea aceasta, ținând, fie de istorie, fie de gramatica românească, el, Brâncuși, avea să facă un monument universal.ˮ – Constantin Noica (1909 – 1987).
De la ”Rugăciunea” din 1907 la Coloana fără sfârșit din 1937 – 1938, Constantin Brâncuși a renunțat la frumusețea exterioară a formelor în favoarea dimensiunii lor lăuntrice, dezvoltând permanent o tendință între stilizare și generalizare.
”Opera sa ne dezvăluie esența surprinsă în formele concrete de existență. Ea este, așadar, o sinteză a forței universale care exprimă ceea ce nu poate fi rostit, care reunește contrariile într-un tot armonios.ˮ consideră criticul de artă Ionel Jianu (n. 1905, București – d. 1993, Paris), prieten al artistului din 1927.
”Eu niciodată nu mi-am propus să uimesc lumea. […] Am judecat simplu, așa cum vedeți, și am ajuns la ceva tot simplu, teribil de simplu: la o sinteză care să sugereze ceea ce voiesc să reprezint. Am scos din bronz, din lemn, din marmură acel diamant ascuns: esențialul.ˮ ”Ceea ce este real este esența. Iar dacă te apropii de esența reală a lucrurilor, ajungi la simplitate”, spunea Constantin Brâncuși.
Referințele la arta arhaică, voința sa de a se îndepărta de orice expresie sau sentiment personal față de modelul său, de a privilegia forma elementară, universală și atemporală, toate i-au permis să detașeze opera sa de limitările stilurilor proprii epocii sale, și să înscrie sculpturile sale într-o dimensiune universală.
Frumusețea sculpturii sale, în care a căutat adevărurile esențiale ale vieții, l-a făcut pe scriitorul Robert Payne, prieten al artistului, să afirme: ”Brâncuși absoarbe frumusețea care îl înconjoară, frumusețea creată de propriile sale mâiniˮ.