Doru Dinu Glăvan a deschis drumuri pentru jurnalismul vertical

Citeam și reciteam grozava veste, în zadar, însă, ochilor nu le venea să creadă, nici inimii care, palpitândă, revoltată, parcă, spunea –în ritmu-i sacadat:Nu! Nu! Nu! Nu! Nu puteam a crede, s-a stins din viață un om deosebit, am devenit mai săraci cu un prieten. Plecase spre Ceruri un suflet nobil.
Fusesem la Uniune să discut cu domnia sa despre editarea unui volum de eseuri, mi-a spus să revin peste 10 – 12 zile, pleca în concediu. Așteptam, precipitată, revenirea domniei sale. Am rămas încremenită la citirea vestei primită pe email. Nu puteam realize ce se întâmplase. Mintea mea refuza să accepte această pierdere.
Mă întrebam: – Să-l fi iubit, oare, Dumnezeu, atât de mult, de l-a chemat la El? Mai mult decât noi? Nici acum nu-mi pot exprima durerea ce-mi apasă sufletul.

Din ‘Nalt de Cer
Sonet acrostih întru prețuire și neuitare
Din ‘Nalt de Cer, prin flori de alabastru,
O rază se coboară și m-alintă,
Resfiră, vântul, florile de mintă,
Un înger cântă-o carmă-n colț de astru;

De ani și ani, Iubirea Ta mă-mplină,
Imensă e iubirea-mi pentru Tine!
Nepreț mi-Ai pus în suflet și mi-e bine,
Umbrirea-Ți mă alintă,-mi dă Lumină!

Genuni au dispărut și nori cu ceață,
Lagune-au înflorit sub cer cu soare,
Al Tău Cuvânt, trăirea mă învață,

Viori cu line-acorduri mă răsfață,
Ah, Doamne, aș vrea să știi a mea iubire
Nestăvilită,-Ți provocând uimire!

Odihnească-se în pace lângă Domnul!