O nelinişte sufletească domneşte în zilele noastre. Criza de competenţă este rezultatul direct al învăţământului prost şi etern nereformat din România, al lipsei de speranţă a tinerilor valoroşi care văd în părăsirea ţării unica şansă de a avea un viitor mai bun. Asistăm la o criză morală a unei societăţi care, furată de forţele comuniste sovietice şi abuzată de capitalismul sălbatic, a ieşit din minţi. Dacă mă refer la mentalităţi, acestea sunt viciate fiindcă nu mai există aprecierea lucrului bine făcut, nu mai observăm respectul pentru statornicie, nu mai există sentimentul de demnitate şi de încredere în calităţile proprii, iar o licenţă universitară nu mai reprezintă o garanţie de profesionalism cât timp poate fi cumpărată ca la piaţă. Mă doare situația sistemului de învăţământ românesc, care nu mai promovează de mult timp adevăratele valori, la care să aspire elevii și studenţii neamului nostru, şi, desigur, exemplele pot continua. Această trezire a simţului civic vine pe fondul unei nemulțumiri profunde la nivelul societății, al unor mari frustrări și temeri legate de prezent și de viitor… Oare până unde vom merge aşa? Moştenită de zeci de ani, domneşte şi criza de încredere. Adică românii sunt învăţaţi să fie minţiţi: la televizor, la cântar, la termometru, la salariu etc. Atât timp cât aceia care încearcă să îndrepte această stare de lucruri nu vor fi conștienți de aceste situații, străduințele lor bine intenționate nu vor da rezultate. Ei sunt subiectul unei simple comedii. Corupția afectează și creează tensiuni sociale prin divizarea societății românești, clasa de mijloc nu mai există, populaţia ţării a devenit mai săracă şi s-au ignorat programele sociale. Trebuie să ne recâștigăm identitatea naţională şi spirituală pe care le-am pierdut de-a lungul vremii (dacă se mai poate în noua societate care se prefigurează). Cu toate acestea, tot ce-i viu și crește contribuie la dezvoltarea democrației.
Florenţ Mocanu/UZPR
senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”