◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro27.05.2024

In memoriam ziaristul Viorel Sălăgean
(16.04.1942 – 22.04.2003). Rodica Subțirelu
în dialog cu Loreta Sălăgean Cosmescu,
fiica reputatului gazetar

„Să ne gândim la ideile și faptele care trăiesc în urma noastră”

(prof. George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel)

 

– Stimată Loreta Sălăgean Cosmescu, vă propun un scurt popas printre amintiri, cum se exprima tatăl dvs., ziaristul Viorel Sălăgean, în întocmirea interviurilor. Ce ne puteți spune despre omul Viorel Sălăgean, pe care l-am cunoscut cândva, un om ce fascina prin prezența fizică, dar și prin impresionanta sa cultură?

– Înainte de orice, pot spune că-mi lipsește. Au trecut două decenii de la dispariția tatălui meu, care a fost un șoc nu doar pentru mine și familie, ci și pentru presa din România – avea 61 de ani și încă atât de multe de scris. Dincolo de asta, tatăl meu era, cum spuneți, fascinant în fiecare clipă, avea acea pasiune nestinsă pentru profesie pe care o au doar cei născuți pentru un domeniu, era, neîndoielnic, omul potrivit la locul potrivit și haina adevărului îi stătea foarte bine pe umeri. Cei care au jurnaliști în familie știu că această pasiune nu se oprește la intrarea în casă sau în week-end; deci este ușor de imaginat felul în care tatăl meu aducea ziaristica în fiecare clipă a vieții sale, într-o formă sau alta, iar pentru un copil, a avea un părinte jurnalist este un avantaj enorm, cel puțin din perspectiva primirii de răspunsuri la aproape orice întrebare pe care o poate pune. Mai târziu, un astfel de părinte este un interlocutor de calibru și un sfătuitor neprețuit.

– Cât reprezenta talent, muncă și dăruire în activitatea celui care a fost un eminent ziarist?

– Cred că talentul îl evidenția pe tatăl meu în mod natural, dar munca dublată de pasiunea pentru profesie făcea de fapt diferența. Atunci când un om este înzestrat cu însușiri native pentru o profesie și își edifică fiecare zi profesională pe seriozitate, multă muncă și o doză enormă de dăruire, este foarte greu de „prins din urmă” și „iese din rând” oricum. Practic, tatăl meu a fost un model de a face o profesie. Nimic nu era prea obositor, prea mult sau prea greu; niciodată nu era distanțat sau obosit de gazetărie și l-am privit întotdeauna cu admirație pentru energia enormă pe care o depunea fără să fie epuizat în slujba unei profesii care cere un devotament cu totul aparte – necontenit și constant.

– Viorel Sălăgean este autorul unui impresionant număr de cărți. Ce ne puteți spune despre condiția sa de scriitor?

– Sunt și astăzi uimită în forul interior de capacitatea enormă a tatălui meu de a scrie în vremuri în care documentarea adevărată și serioasă implica mult mai mult decât o căutare pe internet. Îmi aduc mereu aminte de ce spunea un editor de la New York Times cândva: „Orice tânăr jurnalist știe că în această profesie va scrie mult, dar niciunul nu estimează cu adevărat cât de mult”. La asta mă gândesc când vine vorba despre cărțile pe care le-a scris tatăl meu; au fost parte din ființa lui, un preaplin al comunicării pe care o știa astfel cel mai bine, prin intermediul rândurilor și, ca și în viața de gazetar, au fost rodul aceleiași seriozități, uneori de-a dreptul monumentale, pe care o punea în tot ceea ce făcea. Am învățat de la tatăl meu că a lucra asumat, constant, este unul dintre tezaurele existenței și una dintre cele mai puternice arme împotriva timpului.

– Programul activităților sale era foarte încărcat. Cum făcea față tuturor solicitărilor? A reușit să fie pentru dvs. un bun părinte?

– Acesta este un alt segment pe care tatăl meu l-a „bifat” cu brio. Ca membru de familie în care trăiește cu intensitate un jurnalist, permanent conectat la profesie, este aproape uluitor cum acest om mereu prins, mereu ocupat să transmită, să emită, să lase în rânduri nenumărate ce era de marcat, avea timp să fie și un tată la fel de remarcabil cum era și ca profesionist. Chiar dacă a plecat în eternitate relativ tânăr și a lăsat un gol imens, cred că am avut un privilegiu enorm; tatăl meu era omul care știa să-mi limpezească orice îndoială, să-mi cristalizeze orice concluzie, să abordeze cu puterea informației, a logicii și a regulilor bunului simț tot ceea ce i-a adus în față relația cu copilul său.

– Ce laturi ale personalității umane ocupau un loc deosebit în viața domniei sale? Avea un model de viață care să-l impresioneze și să-l stimuleze în trăirile lui?

– Cei care l-au cunoscut pe Viorel Sălăgean știu că se inspira în primul rând de la viață, apoi de la marile personalități ale istoriei și de la propria flacără interiooară, care îl „mâna” spre a-și îndeplini idealurile. Pentru că da, tatăl meu era un idealist, credea în țara lui, în națiunea română și avea visuri mari pentru viitorul României. Fără emfază, cu multă inteligență și cu măsură, punea piatră cu piatră la temelia unei evoluții în care credea neabătut; pe propriul drum, gazetăria.

– Ne puteți povesti și despre alte pasiuni în afară de jurnalism?

– Viorel Sălăgean iubea natura, arta și mirosul special al cărților din bibliotecă. Dar toate acestea erau cumva complementare; tatăl meu își adora familia și se confunda cu profesia de jurnalist. Poate cel mai potrivit este să-l citez: „Scriu de o viață, scriu cu încrâncenare și nu știu dacă această trudă este pasiune, boală sau măcar o îndeletnicire cât de cât respectabilă”.

– Prin concepțiile promovate ca patriot iubitor de țară și popor, ziaristul Viorel Sălăgean a avut și un proiect important, pentru care a luptat și s-a dăruit. Ce a reprezentat acest proiect?

– Printre cei care au „cheltuit” energii nemăsurate pentru ceea ce noi, la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, numim „istoria clipei” se numără, neîndoielnic, și tatăl meu. Nu a putut niciodată să separe profesia de idealurile ei, iar marele său proiect era vizibil în orice clipă: slujirea publicului prin gazetăria autentică, cea cu valori perene.

– Întorcându-ne în ani, în încheierea interviului, vă rog să ne evocați un moment semnificativ din viața eminentului ziarist Viorel Sălăgean…

– Un moment semnificativ este, poate, un moment cumulativ; cu greu îmi aduc aminte de episoade în care tatăl meu să se fi relaxat vizavi de profesie și de scris; căci depre deconectare nu a putut fi vorba niciodată. Se poate spune că Viorel Sălăgean a fost dovada vie că performanța poate fi ceva purtat firesc, că notorietatea nu implică obligatoriu trufie și că un ziarist dedicat, pursânge, poate fi în același timp un părinte de excepție.

 

Interviu realizat de Rodica Subțirelu

   redactor șef și membru fondator al revistei „Cronica Timpului”

Un comentariu pentru “In memoriam ziaristul Viorel Sălăgean
(16.04.1942 – 22.04.2003). Rodica Subțirelu
în dialog cu Loreta Sălăgean Cosmescu,
fiica reputatului gazetar

  1. Adevărat foarte adevărat ce spune Lory nu se va mai naște un om cu atâta valoare că dl Sălăgean ne lipsește foarte mul! Tot ce am învățat i se datorează dansului și familiei dansului Și țin să le mulțumesc din suflet la toți pt tot ce au făcut pt mine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *