În ultimii ani, a existat o creștere a numărului de persoane diagnosticate cu neurodivergență la vârsta adultă. Această tendință a fost remarcată la nivel internațional, dar ratele de incidență a acestui diagnostic rămân încă aproximative. Potrivit ultimelor estimări, aproximativ 8% dintre adulți la nivel global ar putea avea o formă de neurodivergență, punctează Dougal Sutherland, psiholog clinician la Universitatea Victoria, din Wellington, Noua Zeelandă.
Concret, neurodivergența este un termen umbrelă, care include de obicei tulburarea spectrului autist (ASD), tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și tulburările specifice de învățare (SLD). Creșterea acestor diagnosticări atunci când oamenii sunt deja în piața de muncă reprezintă o provocare pentru angajatori. Dacă până nu demult acestea erau tulburări identificate preponderent în anii copilăriei, în prezent, cercetările în domeniu indică faptul că majoritatea persoanelor cu aceste afecțiuni continuă să experimenteze simptome de-a lungul vieții lor adulte. Potrivit experților, ASD, ADHD și SLD reflectă diferențele în modul în care creierul unei persoane este „conectat”.
Provocări în gestionarea relațiilor sociale la serviciu
Acest val în creștere de adulți care caută potențial tratament pentru astfel de manifestări (în cazul în care le conștientizează) prezintă o serie de provocări pentru întreprinderi și angajatori. Unii adulți cu ADHD, de exemplu, lucrează foarte eficient într-un mediu cu ritm rapid, cu termene limită strânse și conținut care se schimbă rapid, dar nu sunt potrivite pentru alte domenii; cei cu TSA au adesea domenii de interes foarte specializate, care, pe de o parte, îi pot determina să devină experți , iar pe de altă parte îi pot face foarte neproductivi. „O persoană cu ADHD poate părea destul de dezorganizată pentru ceilalți și, uneori, poate reacționa impulsiv, iar cei cu TSA raportează adesea provocări în gestionarea relațiilor sociale la locul de muncă sau pot avea sensibilități senzoriale special, ajungând la confuzie și anxietate”, detaliază Sutherland.
Potrivit specialiștilor, întreprinderile și organizațiile care doresc să sprijine persoanele cu neurodivergență ar trebui să se concentreze pe creșterea gradului de conștientizare și de înțelegere în rândul liderilor și managerilor, precum și pe măsuri ca desemnarea unor zone cu nivel de stimuli scăzut, furnizarea de căști cu anulare a zgomotului sau comunicarea clară și simplă cu o persoană. Unii angajați ar putea chiar să ofere asistență psihologică la locul de muncă. (redacția UZPR)
Foto: unsplash.com