Conviețuirea nu este niciodată ușoară, nici în familie, nici între vecini sau în toate acele situații în care oamenii trăiesc în același spațiu fizic.
Există atâtea provocări în acest mod de trai, încât nu este de mirare că deseori apar stările conflictuale.
La scară mică, familia este cel mai bun exemplu, este nevoie de mult echilibru, înțelepciune și respect pentru ca relația dintre doi oameni să funcționeze, să evolueze într-un mod favorabil, normal.
La scară mai mare vorbim despre relatile și legăturile care se nasc între etniile care locuiesc în același oraș, regiune sau țară… lucru complicat de realizat în armonie, mai ales acum, în contextul socio-politic actual.
Locuim aici,în această zonă a județului nostru, români și unguri de multe sute de ani, timp în care conflictele și perioadele de pace au alternat, perioade în care am încercat și unii și ceilalți să găsim o cale de a comunica și de a conviețui în pace și iată că acum în secolul XXI suntem tot aici împreună.
Au fost perioade lungi din viețile noastre în care am stat la aceleași cozi de lapte și pâine, ne-am uitat la aceleași filme de la televiziunile românești sau ungurești și am visat împreună la libertate. Țin minte serile în care nu aveam lumină și stăteam cu vecinii în bucătărie, întâlniri ce au devenit în timp un mod de a supraviețui în acele condiții. Se spuneau bancuri sau se făcea politică în șoaptă, la lumina unei lumânări sau la un bec legat la o baterie de mașină. Seara ieșeam toți copiii de pe scară la joacă și nu conta de eram unguri sau români, ne înțelegeam perfect și peste ani, am rămas prieteni.
Prietena mea cea mai bună m-a învățat să vorbesc cât de cât ungurește și în facultate îmi traducea diferite texte din maghiară în română
În tot acest timp, am învățat unii de la alții, ne-am acceptat, ca prieteni, colegi, vecini. Uneori ne-am îndrăgostit unii de alții și ne-am întemeiat familii. Sătmărenii știu asta foarte bine, pentru simplul fapt că iubirea se manifestă dincolo de orice etnie sau credință religioasă, dincolo de orice îngrădire socială.
În ultimii ani am trecut prin atât de multe împreună… pandemia, scumpirile, crizele de toate felurile,evenimente care i-au încercat în egală măsură și pe români și pe unguri
De ce pentru unii trecutul este atât de important încât nu mai contează nici prezentul și nici viitorul? Este absurd. Trecutul ar trebui să ne ofere lecțiile pentru prezent, ce să evităm, cum să nu repetăm greșelile care au adus numai nenorociri pentru oameni.
Oamenii de rând sunt cei care plătesc mereu pentru politicile greșite, oamenii simpli sunt primii care realizează că noi avem un viitor doar împreună. Nu este vremea pentru ură și pentru discordie, vedem ce se întâmplă peste tot în lume și mai ales la granițele țării noastre.
Noi credeam că bunăstarea lumii și pacea sunt în siguranță … dar se pare că nu este deloc așa… și niciodată nicio politică bazată pe ură și naționalism excesiv nu a dus la nimic bun, doar la suferința oamenilor nevinovați.
Politicienii ar trebui să vegheze ca genul acela de retorică, menită să îi ațâțe pe unii împotriva altora, să înceteze, ar trebui să înțeleagă că este foarte greu să construiești ceva stabil și infinit mai ușor să distrugi
În ce lume vrem să trăiască copiii noștri? O lume a urii și a intereselor meschine sau o lume în care siguranța și fericirea lor să fie cel mai important lucru?
Eu cred că sunt multe punți care ne unesc, care ne leagă unii de alții și care nu se vor rupe niciodată oricât de mult ar dori cineva asta doar ca să își atingă un scop personal sau de grup.
Cultura este una dintre ele, ea este poate cea mai importantă punte. Ea unește prin muzică, arte plastice, arte vizuale, teatru, sau scris.
Ducem cu toții o luptă, o luptă cu stereotipiile care ne-au fost inoculate în timp dar și cu prejudecățile noastre. Toți ducem lupta asta unguri şi români, pentru că oamenii sunt predispuși prin firea lor să aibă ușor prejudecăți.
André Gide spunea că „prejudecăţile sunt cârjele inteligenţei” – și în opinia mea, avea mare dreptate
Sătmărenii sunt speciali, prin modul în care se raportează la existența lor împreună, la felul prin care încearcă să spargă tiparele unei conviețuirii cu multe probleme.
Azi, suntem tot aici… împreună, familii, prieteni, vecini, colegi de muncă…este cert că nu putem avea un viitor mai bun decât așa.
Loredana A. Știrbu
editorialist la „Gazeta de Nord Vest”, Membru al UZPR,
Preşedintă a Cenaclului literar „Cronograf”
Foto: Vasile Conioși – Mesteșanu