◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.04.2024

Dimensiunea umană a rațiunii cosmice

După un incitant volum de dialoguri (așa-zis!) convenționale cu personalități de marcă ale spiritualități românești de azi, apărut în 2021 la Editura UZPR, a cărui prefață am avut onoarea să o semnez, Marian Nencescu revine cu o nouă provocare: „Specific și diversitate. Lecturi filosofice’’, publicată la Editura ASTRALIS. Avem aici, după cum remarcă Ion Fercu în prefața cărții „un puzzle de aleasă cugetare și simțire care îmbină adevăruri și incertitudini, iviri și prăbușiri de lumi în orizontul filosofiei românești, ci alese inserții ale spiritualității universale’’.

Mai direct spus, Marian Nencescu se angajează într-un demers care intră într-o frontală contradicție cu ceea ce el însuși numește, în termeni atât de nimeriți și de expresivi „fușerismele culturii de consum’’. „A vorbi în aceste condiții – notează Marian Nencescu – de tradiție, de normalitate, de solidaritate în cadrul breslelor de creatori, părea o utopie’’. După care își continuă demonstrația în aceeași logică riguroasă, categorică: „Dacă renunțarea la marxism a fost ușoară, aruncarea peste bord a balastului materialist-ateu s-a dovedit o sarcină cvasi-imposibilă, mai grea chiar decât construcția acestui concept. Mai mult chiar, s-a sugerat că o revenire pe drumul bătut ar fi o pierdere de vreme  și că ,oricum, România și românii n-ar fi avut o filosofie competitivă sau, cum ar fi spus Eminescu, nu ne intra în specific revenirea la „mirosul de pământ reavăn’’ al propriului suflet’’.

Două nume de referință are de partea sa Marian Nencescu: Alexandru Boboc și Alexandru Surdu. Personalități marcante ale mediului academic, care i-au insuflat pasiunea liberei cugetări și curajul de a-și susține, cu argumente solide și cu demonstrații aplicate, ideile. Nici nu este atunci de mirare faptul că în această carte Marian Nencescu le va dedica, și lui Alexandru Boboc și lui Alexandru Surdu memorabile schițe de portret, concentrate pe ideile-forță ale operei lor. Astfel, cărțile lui Alexandru Boboc, profesor de istoria filosofiei al mai multor generații de studenți, între care am avut privilegiul să mă număr, nu sunt „simple istorii ale filosofiei’’ accidental românești (sublinierea autorului Ș.C.),domeniu în care deține deplină competență, cât o reabilitare a tradiției, o reluare și o reelaborare a conceptului de filosofie românească, văzută din perspectiva modernizării actului critic’’.

La rândul său, din construcția filosofică elaborată de profesorul Alexandru Surdu este reținută ideea că Ființa este existența gândită, „gândirea fiind, așadar, facultatea psihognoseologică supremă’’.

Fie și din aceste două evaluări sunt, cred, edificatoare pentru modul în care lecturile lui Marian Nencescu caută și reușesc să evidențieze valoarea și originalitatea operei filosofice a unor nume de referință ale culturii românești, cum ar fi Lucian Blaga, Constantin Noica, Mircea Florian, P.P. Negulescu sau Anton Dumitriu. Evaluări care dobândesc viabilitate și consistență mai ales prin faptul că se sprijină pe compararea viziunilor acestor autori cu modul în care, de-a lungul anilor, gândirea filosofică le-a abordat și le-a dat răspuns. În acest fel, Marian Nencescu reușind să propună o nouă confirmare adevărului pe care l-a formulat Alexandru Surdu: ,,Viabilitatea unei filosofii naționale nu stă în izolaționism’’. Adevăr pe care veleitari cu pretenții doctrinare, mai ales cei angajați în  campaniile pre-electorale îl ignoră sau numai se fac a-l uita în numele unei așa-zise sincronizări cu ideologii la modă.

Un alt important merit al cărții lui Marian Nencescu este, cred, acela de a pune în valoare modul îl care filosofia românească se sincronizează cu celelalte specii ale creației spirituale. Sunt relevante, în acest sens,  hermeneutica armoniilor muzicale pe care o construia Alexandru Boboc preluând și aprofundând abordarea lui Lucian Blaga sau afinitățile elective dintre filosofia lui Constantin Noica și sculptura lui Constantin Brâncuși pe care autorul le cercetează continuând exegezele pe care le-a lăsat criticul și istoricul de artă Ion Pogorilovschi. Înțelesuri aparte, în aceeași ordine de idei, avem în eseul „Creștinismul românesc, o dimensiune etnică’’,  în care autorul aduce noi și convingătoare dovezi în sprijinul crezului cărturarului Simion Mehedinți-Soveja: „morala creștină nu poate fi depășită’’.

 O mențiune specială aș mai face, în această ordine de idei, pentru eseul „Justiție sau Dreptate?’’ subintitulat, cu mult tâlc ,,Despre desacralizarea actului juridic’’. „Se vorbește azi insistent-remarcă autorul- despre reforma justiției, despre vulnerabilități și erori, despre răspunderi și obligații’’. După care urmează un categoric punct pe I: „Această excesivă concentrare a discuției exclusiv pe tema corupției, în contextul agravării crizei economice, ca și al persistenței altor anomalii sociale și instituționale, generează, firesc, o profundă neîncredere în actul de justiție’’. De aici decurgând și posibila soluție avansată: „În condițiile crizei actuale – culturale, economice, morale – când omul s-a îndepărtat atât de mult de rosturile sale inițiale, încât, practic, a uitat de normele morale și ale dreptului(divin) întoarcerea spre transcendent, spre sacru,în limbajul comun, se impune imperativ, odată cu recâștigarea dimensiunii umane a părții ce ne revine din rațiunea cosmică’’. „Dimensiune umană’’ în favoarea căreia cartea lui Marian Nencescu încearcă și reușește să ne dea o substanțială și convingătoare pledoarie.

                                                              Șerban Cionoff

Un comentariu pentru “Dimensiunea umană a rațiunii cosmice

  1. Cu cateva zeci de ani in urma eram ateu. Acum, studiind cate ceva despre relatia dintre stiinta si religie am devenit adept al compatibilitatii dintre acestea. Discutiile pe scena culturala românească ar trebui sa se focalizeze, mult mai mult pe aceasta perspectiva de complementaritate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *