Aspecte sociale în societatea românească
Azi mi s-a întâmplat un lucru deosebit, care m-a făcut să-mi dau seama, că încă am o inimă simțitoare….M-am urcat într-un 178 mult așteptat după ce au trecut toate cele înregistrate pe panoul din stație…în fine am compostat și m-am așezat pe locurile rezervate…în fața mea o persoană dădea ochii peste cap, a ne..mulțumire, iar alături de dânsa un om, de vârsta pensiei după ora ce tocmai se perinda…avea în mână o cutie poate de bere sau suc, nu am putut să mă lămuresc, dar el vorbea pe îndelete uitându-se pe fereastră și cu ton agale zicea ….patruzeci și șase de ani de muncă,…nevasă-mea zicea că mai puteam lucra, dar totuși 46 de ani, nu zicea că sunt leneș , poate neîndemânatic, dar totuși 46 de ani…și apoi, nu că nu aș mai fi putut munci, dar m-au dat afară să vină alții,..ce era să fac dacă m-au dat afară..a, uite că am ajuns la Gara de Nord , gara asta e de 100 de ani și nu s-a schimbat nimic….să vezi gara din Zurich aia gară, sau poate cea din Lausanne ??? zicea el privind în continuare pe fereastră cu același ton de poveste, de amintire….de unde poți ști ce era în visarea lui…dar după un gât de băutură continuă, ba, s-a schimbat ceva, e din ce în ce mai degradată Gara de Nord…compătimeam cu el și am simțit așa deodată o duioșie pentru acel om singur care nu avea cu cine să-și împătășească amintirile, care vor fi fost acelea…Și m-am simțit învăluită de o compătimire sinceră față de el, care iată zice iată și gara Basarab, aici cobor și mi-a părut rău, că a făcut-o căci dialogul său cu aceea fereastră tristă și neputincioasă mă făcuse să mă înduioșez și să mă gândesc la cei cărora, poate, nu le-am spus că îi compătimesc atunci când ar fi avut nevoie, ca să știe că singurătatea lor nu e atât de grea precum o simțeau…și după ce omul a dispărut am regretat că nu i-am mulțumit, pentru că m-a emoționat povestea lui și am simpatizat cu el
Și mă gândeam la tristul sfârșit al Cristinei Țopescu, care a preferat compania câinilor când , avea totuși un frate, , cu care putea povesti despre același tată….. o mamă, ce trist …să fie totul prea târziu….și oare nimeni să nu-i fi atras atenția ?????
Ultimii 30 de ani au adus modificări importante la nivel politic, economic, cu tot atât de importante consecințe asupra domeniului social,aspecte care cu greu puteau fi prevăzute înainte de 1989. Intrarea României în NATO și Uniunea Europeană a însemnat adoptarea unor mecanisme democratice, asumarea răspunderilor, un drum alături de celelate țări, membre ale UE.
Fenomenele cu care la nivel social ne-am și ne confruntăm este o migrație a forței de muncă calificate și necalificate, modificări la nivelul profesiilor, recalificări, o scădere drastică a natalității, o flagrantă scădere a interesului pentru studii consistente, semnalizarea întreruperii studiilor din partea elevilor, destrămarea familiilor prin plecarea părinților la muncă în străinătate, copii lăsați în seama bunicilor, sau rudelor, forță de muncă feminină necalificată degradată prin muncă epuizantă, adesea fără contracte de muncă legale și posibilități de asistență medicală.
Populația este de asemenea expusă unui grad ridicat de risc prin muncă prelungită, pretențiile de viață au crescut, se practică angajamente multiple, părinți care nu dovedesc să facă față obligațiilor profesionale și indisponibili pentru a fi apropiați copiilor, aceștia rămânând în seama instituțiilor educative (creșe, grădinițe, școli cu program prelungit) care își manifestă consecințele la nivelul calității educației.
Se remarcă aț cum rezultă din episodul semnalat, când lipsa de comunicare, însingurarea conduce la afectarea sănătății, apariția depresiilor, frustrări, abandonul părinților vârstnici de copii, plecați la muncă în străinătate, sau fără calificări și cu angajamente ocazionale.
Enumerarea acestor aspecte cred, că trebuie avută în vedere și evaluate situațiile întrucât caliaiea vieții este unul din factorii considerați în statisticile internaționale.
Clementina Timuș / UZPR