◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.02.2024

Recuperarea unei reviste: „Semenicul” 

Preocupat constant și cu perseverență de istoria presei, de relația presă – cultură, Ioan David revine, într-o ediție revăzută și adăugită, cu monografia unei reviste importante pentru imaginea presei din Banat: „Semenicul”[1]. Preocuparea lui Ioan David pentru istoria presei are ea însăși o istorie, pornind de la cercetarea doctorală finalizată cu o teză despre  Presa românească din Banat în secolul al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea. Repere publicistice şi lingvistice până la lucrări de istorie a presei, de istorie a culturii din Banat publicate în ediții succesive de-a lungul timpului, din care amintim (citând ultima ediție): Presă şi cultură. În secolul al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, ediţia a III-a, (2013);  Presa românească din Banat. Preocupări de cultivare a limbii. De la începuturi până în 1918, ediţia a III-a, (2013).

O activitate laborioasă desfășoară Ioan David prin contribuțiile monografice la cunoașterea integrală a unor reviste din Banat. Remarcabile sunt cele despre revistele „Banatul” și „Semenicul”. Utilitatea unor asemenea lucrări de cercetare a presei este dincolo de orice îndoială. Cele două reviste sunt diferențiate ca valoare, dar fiecare în felul său a reprezentat un moment istoric în cultura din Banat, a avut un anume rol în menținerea interesului pentru cultură în acest spațiu de veche tradiție culturală, fiecare revistă a fost un ferment pentru activizarea, potențarea și întreținerea emulației culturale/literare din Banat. Lucrarea lui Ioan David — Banatul (1926 — 1930 ). Prima revistă literară bănățeană — este o cercetare performantă și binevenită pentru cunoașterea uneia dintre cele mai importante reviste din Banat. Revista a avut o perioadă prosperă, mai ales când la conducerea ei, în calitate de director,  a fost poetul Aron Cotruș. Competența lui Aron Cotruș în organizarea unei reviste este de netăgăduit, având în vedere experiența acestuia în presă: redactor la ziarul „Românul” din Arad, încă din perioada studiilor universitare; redactor la publicația „Neamul Românesc” în timpul Primului Război Mondial în Italia; redactor la ziarele „Solidaritatea” și „Tribuna Nouă” din Arad în perioada de după revenirea din război și înainte de a prelua „Banatul”. Remarcăm faptul că Ioan David realizează monografia unei reviste importante, în care esențializează și analizează datele  despre revistă, redă structura tematică (literatură; arte; istorie și arheologie; viață culturală; revista presei; viața politică, economică și socială; minorități; aniversări, necrologuri, comemorări; iconografie), publică  articolele – program și o selecție semnificativă a articolelor semnate de personalități reprezentative (Lucian Blaga, Filaret Barbu, Onisifor Ghibu, G. Călinescu, Traian Lalescu, E. Lovinescu, Doina Peteanu (Anișoara Odeanu), Camil Petrescu, Ioachim Miloia, Sever Bocu, G. Bogdan-Duică).

Lucrarea dedicată revistei „Semenicul” păstrează aceeași structură tematică, autorul selectând și aici articolele-program ale revistei și diverse alte articole aparținând celor din redacția revistei sau colaboratorilor. În lucrare există și o cronologie a revistelor literare și culturale din perioada interbelică din Banat.  În introducere, Ioan David sintetizează direcțiile programatice ale revistei, cuprinse în Cuvânt înainte din numărul unu pe anul 1928 al publicației. „Apărută sub conducerea unui comitet format din intelectuali lugojeni, profesori, învățători, avocați, medici etc., de regulă oameni cu o bună stare materială, în fruntea căruia se găsea Aurel E. Peteanu, revista țintește, după cum rezultă din Articolul-program, intitulat Cuvânt înainte, patru direcții de acțiune: 1. Aducerea în atenția publicului larg a scrierilor și activităților unor personalități bănățene; 2. Descoperirea și lansarea unor talente scriitoricești, cu precădere din spațiul bănățean; 3. Inițierea, în jurul [revistei] a unei ample mișcări culturale; 4. Conectarea activităților provinciale la marea și adevărata cultură națională.”

Programul a fost generos în intenție, dar realizările nu au fost întotdeauna semnificative. „Semenicul” a fost o revistă la nivelul culturii medii, de interes zonal, având mai ales pagini de consemnare a unor activități și evenimente, de evocare a unor oameni cu un anumit rol (adeasea, foarte important) în cultura din Banat (Ion Popovici Bănățeanu, Ion Vidu, Valeriu Braniște, Coriolan Brediceanu, Iosif Tempea, Traian Grozăvescu, Eftimie Murgu, Cassian R. Munteanu, Iosif Popovici,  Emanuil Ungureanu, Tiberiu Brediceanu, ș.a), de înregistrarae a unor activități la nivelul școlilor, de reliefare a creațiilor folclorice specifice Banatului etc. Revista a apărut doar patru ani (1928 – 1932), iar însemnătatea ei  constă tocmai în faptul că oferă această panoramare a unei anumite activități culturale, literare și istorice dintr-un anume timp cultural și istoric al Banatului.

Se întâlnesc în revistă și articole demne de a fi menționate și folosite ca surse informative de cercetătorii interesați de cunoașterea acestei perioade acoperite de publicația de la Lugoj. Astfel, Traian Topliceanu scrie un amplu articol despre Paul Iorgovici (Un scriitor bănățean: Paul Iorgovici (1764 – 1808), în nr. 7- 8/1928), cu date biografice, unele mai puțin cunoscute, dar și cu observații pertinente asupra lucrării Observații de limbă românească. Tot Traian Topliceanu scrie și despre Damaschin Bojincă, despre activitatea sa ca profesor la Academia Mihăileană din Iași, dar și despre atitudinea sa în privința falselor idei ale lui Sava Tekely (Tököly), care contesta romanitatea și continuitatea poporului român precum și latinitatea limbii române. Este cunoscută în acest sens lucrarea lui Damaschin Bojincă, referitoare la „cârtirea cea din Halle”, scrisă direct în limba latină: Animadversio in dissertationem Hallensen sub titulo „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft”, (Pesta, 1927).  În revistă se întâlnesc și articole cu cercetări de istorie locală (Traian Simu, Urme grăitoare; Victor Bîrlea, Revoluția din anul 1918;), texte despre spațiul ecleziastic, unele de prezentare (inclusiv a unor reprezentanți ai clerului)  altele de atitudine (Dr. Cornel Corneanu, Arhiereul Filaret Musta; Episcop A. Nicolescu, Este opoziție între știință și credință?;  Dr. Nicolae Brînzeu, Baptismul în Banat).

Revista publică creații folclorice, din colecția lui Aurel E. Peteanu (balada Ionășel; Cântece; Jalea bradului; Lină Rujălină), Gh. Cătană (Marcu Iagăru; Finuțul Morții) și Lucian Costin, dar și comentarii asupra folclorului din Banat, semnate mai ales de Lucian Costin: Balada bănățeană, (nr.1/1928). Având în vedere că majoritatea celor care formează redacția sau colaborează la „Semenicul” sunt cadre didactice, nu lipsesc articolele de profil. Lucian Costin scrie un încurajator articol despre foarte tânăra Doina Peteanu, alias scriitoarea Anișoara Odeanu: Un talent remarcabil: Doina Peteanu, (nr. 9-10/1929). În privința creațiilor literare originale revista nu se remarcă în mod deosebit, dar pot fi, totuși,   menționate cele semnate de Mia Cerna, Mihai Novac, Doina Peteanu (Anișoara Odeanu). Nu mai trebuie să precizăm că Anișoara Odeanu, depășind vârsta adolescenței din perioada „Semenicul”, va deveni o scriitoare importantă a literaturii române, încadrată de G. Călinescu în Noua generație.

Aurel E. Peteanu și Lucian Costin (I.G. Costinescu) au fost doi actori culturali importanți de la revista „Semenicul”. Unul la Lugoj, celălalt la Caransebeș, au fost mereu în legătură, se întâlneau la reuniuni profesionale sau chiar la manifestări literare, ori își scriau epistole. Aurel E. Peteanu a fost o personalitate marcantă a Lugojului, mai mulți ani director al Liceului „C. Brediceanu”, profesor cu prestanță intelectuală (doctor în Litere și Filosofie), mereu implicat în organizarea și coordonarea mișcării culturale din Lugoj și împrejurimi. Dintre mai multe scrisori (necunoscute) trimise lui Lucian Costin, redăm una în care îi relatează despre apariția revistei, despre colaboratori, despre reacția la articolul despre Doina Peteanu (Anișoara Odeanu). Se poate observa că era atât de legat de „Semenicul” încât o considera revista sa (…mi-a apărut „Semenicul”).

                              Lugoj, la 22.X.1929

 

   Mult iubite D-le Costinescu,

 Sunt în preajma plecării cu Doina mea la București. Ieri, luni, seara mi-a apărut  „Semenicul”, iar azi, marți, dimineața cu acceleratul de 9 călătorim spre București.

 Revista a apărut în condiții excelente, atât ca formă, cât și ca și fond. Lumea de aici a primit-o cu elogii. A plăcut foarte mult aprecierea foarte frumoasă și potrivită a Doinei mele, făcută cu atâta sinceritate și competență de D-ta. Pentru ostăneală și bunăvoință primește, te rog, cele mai sincere mulțumiri.

 De altcum întreg cuprinsul e admirabil. Brany-Lemeny mi-a trimis o scrisoare călduroasă cu poezia publicată, Toamna. I-am expediat și lui un ex.[emplar] din revistă.

 Doresc mult, dimpreună cu Doina, să iau parte la adunarea și festivalul de sâmbătă al A.C.B. Te rog să stărui ca, la invitația specială a d-lui coleg Penția, să fie luată și Doina, cu recitări de poezii și proză în programul festivalului. În sensul acesta am scris și D-lui Corneanu. La caz, dacă isprăvim miercuri, joi și vineri, cu toate la București, venim cu siguranță. Te voi aviza telegrafic. Adresa: Hotel „Paradis”, Calea Griviței.

                                    Te îmbrățișez cu drag,

                                                 Peteanu

 

La rândul său, Lucian Costin i-a trimis scrisori lui Aurel E. Peteanu, dar nu doar cu el a fost în corespondență, ci cu mulți alți  intelectuali, dintre care i-aș aminti pe Liviu Rebreanu, Aron Cotruș, Al. Rosetti, Cora Irineu, Elena Farago, Al. T. Stamatiad, Sextil Pușcariu, Carlo Tagliavini. Redăm una dintre scrisorile trimise lui Lucian Costin de către Profesorul Carlo Tagliavini de la Universitatea din Bologna (Italia). Faptul că Profesorul Carlo Tagliavini – un lingvist de reputație europeană și un prestigios românist –  îi scrie lui Lucian Costin nu este de trecut ușor cu vederea, mai ales că îi vorbește despre Manuscrisele Marsigliene și despre intenția de a tipări Dicționarul. Intenția lui Carlo Tagliavini despre care amintește în 1927  s-a materializat doi ani mai târziu, când a publicat la Academia Română studiul Lexicon Marsilianum. Dicționar latin – român – maghiar din sec. al XVII-lea, iar peste un an (1930) a tipărit Dicționarul: Il „Lexicon Marsilianum”, dizionario latino – rumeno – ungherese del sec. XVII. Studio filologico e testo, (Academia Română, București, 1930).

 

    Prea Stimate Coleg,

 

Vă mulțumesc din inimă pentru frumosul volum Graiul bănățean pe care ați binevoit să mi-l trimiteți. Cunoșteam deja cele două-trei studii asupra graiului băn.[ănățean] pe care Dv. le-aveați publicate în „Arhivele Olteniei” al prietenului Fortunescu. Am întârziat câteva zile ca să vă răspund, căci doream să citesc cu mare băgare de seamă cartea Dv. Acum o am citit și pot să spun că o găsesc foarte bună și folositoare. Cu toate că eu nu pot să fiu totdeauna de aceeași părere cu Dv., în câteva puncte ale Introducției, găsesc Glosarul o adevărată comoară de cuvinte rare, puțin cunoscute, ba chiar necunoscute filologilor care v-au precedat. Voi scrie bucuros recenzia ce-mi ați cerut. Cartea Dv. îmi este acum atât mai folositoare încât pregătesc în zilele acestea edițiunea (precedată de un studiu filologic) unui Dicționar latin – român – maghiar de la sec.  XVII (mai vechi [ori contemporan] decât al Anonimului din Caransebeș). Dicționarul, păstrat în Bibl.[ioteca] Universității noastre printre M[anu]s[cri]s-ele Marsigli, a fost scris în Ardeal pe lângă graniță, între Ardeal și Banatul și conține prea multe cuvinte dialectale. Câteva din ele le-am găsit acuma și în cartea Dv.

Dacă publicați ceva (filologie, folklor, literatură rom.[ână], mă rog să nu uitația săracul românist italian subsemnat…

    Cu cele mai bune salutări colegiale,

    al Dv. Prof. Dr. Carlo Tagliavini

    de la Universitatea din Bologna

 

Bologna, 10 ianuarie 1927

 Barracano 5

 

Am reprodus aceste două scrisori (din mai multe existente), pentru a demonstra că, cel puțin, prin câțiva dintre cei implicați în realizarea revistei „Semenicul”, în colaborarea la „Semenicul”, publicația a tins înspre atingerea unor trepte de cultură mai elevată. De aceea este prețioasă și de apreciat  cercetarea asupra revistei realizată de Ioan David, care a relansat această publicație în circuitul literar, pentru cei interesați de cunoașterea unui timp al culturii din Banat.

 

      Alexandru Ruja

(Revista UZP, nr. 32/2023)

 


[1] Ioan David, „Semenicul”. Revistă culturală lunară (1928 – 1932). Contribuții monografice. Ediția a II-a, revăzută și adăugită. Prefața de Crișu Dascălu. Editura David Press Print, Timișoara, 2022, 682 p.

Un comentariu pentru “Recuperarea unei reviste: „Semenicul” 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *