Educația poate contribui la dezvoltarea personalității umane și la o mai bună cunoaștere a interacțiunilor dintre om și societate. UZPR, cu ajutorul filialelor sale din țară, încheind protocoale de colaborare cu Direcțiile județene de cultură și, de asemenea cu Centrele județene pentru cultură și artă, cu biblioteci județene, cu alte organizații culturale, poate contribui la dezvoltarea unui Program de educație prin cultură și presă. Avem și nutrim speranța că UZPR, ca organizație de jurnalism creativ, interes si utilitate publică, prin activitatea sa, va susține implementarea unui asemenea program. Nu angajez o discuție despre educație, întrucât acest termen este binecunoscut. În schimb, voi încerca să conturez cu privire la înțelesul termenului de luminare. Din această perspectivă, luminarea este acea epocă în istoria gândirii care a început odată cu raționalismul și cu istoria științei. Originea termenului de luminare se află în secolul XVIII, cunoscut drept secolul luminilor și putem spune că luminarea nu reprezintă un curent de gândire specific și manifest unei anumite epoci din istoria gândirii și că ea însăși este un mod de a gândi. Într-o anume formă de a defini acest termen, luminarea este acea viziune despre om și societate ce se bazează pe rațiune. La noi se poate afirma că luminarea mai are și sensul de trezire, iluminare. Nevoia de trezire și luminare a existat, există și va exista cât va fi omul și lumea lui. Și mai putem percepe luminarea și ca pe o îndatorire a noastră de a ne schimba și îndrepta, de fiecare dată când ne aflăm în situații în care este mai greu în a ne hotărî pe ce cale să mergem. Prin urmare, putem privi luminarea ca pe un concept deschis în orice epocă de evoluție a omului și societăților umane. Între reprezentanții luminismului european amintim pe Erasmus de Rotterdam, Voltaire, Kant, John Stuart Mill și, nu în ultimul rând, pe Jurgen Habermas. La noi, luminarea sau iluminismul românesc este reprezentat în mod semnificativ de Școala Ardeleană, prin: Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Școala Ardeleană a susținut afirmarea națională și culturală (pe plan istoric, lingvistic și literar), a românilor din Transilvania, în cea de-a doua jumătate a secolului XVIII și începutul secolului XIX. De asemenea, Academiile Domnești în Țara Românească și Moldova, tipărirea de cărți, preponderent în limba română, dar și în slavonă și greacă, au contribuit la răspândirea ideilor iluministe. Se poate afirma că totuși, în Țările Române, luminarea sau iluminismul, din cauza feudalismului și a stăpânirilor străine, s-a manifestat cu întârziere.
În România, Programul de trezire și luminare nu este încă prezent în societate, așa cum ar trebui să fie. La noi, mulți oameni nu știu să-și organizeze rațional viața și de asemenea, nu știu să facă recurs la o gândire critică, prin care să evite capcanele inteligenței artificiale și chiar să contracareze superstițiile și credința în miracole. Avem dreptul să ne punem întrebarea: se poate afirma că la noi, credința majoritară ortodoxă a fost marginalizată de modernitatea europeană și de cea autohtonă? Răspunsul la această întrebare este sigur nu. De ce? Pentru că acum, în timp ce în Vest multe biserici au fost părăsite și nu mai au credincioși, la noi din contră, numărul de lăcașe de cult a fost și încă este în creștere. Dar proporțional cu creșterea numărului de lăcașe de cult nu putem afirma că a crescut și climatul moral în societate. Putem spune că dimpotrivă, acest climat moral s-a deteriorat prin creșterea consumului de alcool și droguri, scăderea respectului între oameni, educația precară, decăderea în trivialitate, creșterea gradului de abandon școlar și analfabetism funcțional. Toate aceste mentalități și tare vin în contradicție cu viziunea raționalistă despre om și societate, viziune pe care unii dintre noi ar trebui să o aibă și la care alții ar fi necesar să aspire. Așa cum afirma cândva Eugen Lovinescu, cultura noastră ar trebui să fie sincronă cu evoluțiile din cultura occidentală și nu defazată și în contratimp cu această cultură, așa cum a fost în trecutul apropiat și mai este încă astăzi. Aceste aspecte culturale și morale din societatea noastră pot fi combătute online de către freelanceri, bloggeri ai UZPR, printr-un jurnalism de opinie, inclusiv pe platformele social media. Prin urmare, UZPR, ca organizație de jurnalism creativ, utilitate și interes public, colaborând cu Direcțiile județene de cultură, precum și cu biblioteci județene, centrele județene de cultură și artă, poate contribui la îmbunătățirea cadrului cultural de trezire și luminare a populației. Concluzionând, pot afirma cu convingere că UZPR, pe lângă poziționările exprimate mai sus, poate sensibiliza, de asemenea opinia publică mai puțin informată și în privința cadrului democratic, promovării unor proiecte de dezvoltare comunitară, dar și cu referire la interesul general.
Andrei Suman / UZPR, Filiala Olt, „Pan M. Vizirescu”
Foto: pixabay.com