A existat o vreme – Watergate, de exemplu – când un scandal genera demisii în lanț ale politicienilor. Au existat și mentalități – în Germania, de exemplu – care au cerut președintelui țării să se retragă când a fost în mijlocul unui scandal. Ce se întâmplă mai nou? Tot mai mulți oameni politici trec neatinși prin scandaluri care îi vizează la un moment dat (ca gâsca prin apă, pe românește), arată rezultatele unei cercetări derulate de Brandon Rottinghaus, profesor de științe politice la Universitatea din Houston, care a avut curiozitatea să se întrebe de ce au devenit imuni politicienii prinși cu tot felul de derapaje la efectele actelor lor.
Specialistul a examinat scandalurile prezidențiale, guvernamentale și ale Congresului din 1972 până în 2021 și a publicat articolul „Contează scandalurile?” în revista Political Research Quarterly, concluzionând că acestea „nu mai lovesc ca înainte”.
Motivul identificat este de natură să lase pe gânduri tocmai „câinele de pază al democrației”: „Politicienii implicați sunt capabili să supraviețuiască scandalurilor pentru că există mass-media mult mai divizată în termeni politici. Oamenii sunt mai partizani și privesc doar rezultatele partizane și, într-un mod ciudat, scandalurile ajută la creșterea strângerii de fonduri pentru unii membri care sunt implicați în acele scandaluri”, efect aproape de neimaginat nu cu mult timp în urmă. Așadar, potrivit profesorului american, polarizarea presei (și a societății, este adevărat…) „imunizează” politicienii – adică fix acele persoane pe care tocmai presa ar trebui să le critice și să le semnaleze căderile în greșeală.
Rottinghaus notează că scandalurile din epoca Watergate au dus la mai multe demisii în Congres, dar apoi, în anii 1990, clasa politică a avut grijă să se pună la adăpost – au fost mult mai puține demisii ale oficialilor de la Casa Albă.
Politicienii au supraviețuit, în general, mai mult scandalurilor în această eră polarizată actuală, ceea ce sugerează schimbarea rolului scandalurilor politice. „Partizanatul reduce impactul negativ al scandalului asupra unor politicieni în funcție, deoarece aceștia pot conta pe baza lor, care nu este la fel de critică față de ei, pur și simplu pentru că vor să-și vadă echipa câștigând și pe cealaltă pierzând”, scrie Rottinghaus, arătând cu degetul spre presa mult mai polarizată decât în epocile politice trecute. Pe scurt, oamenii pot consuma mass-media care se potrivește preferințelor lor politice. Asta înseamnă că primesc doar o parte a poveștii. „Dacă un politician este prins într-un scandal, poate pretinde că cealaltă parte îl persecută politic și baza sa îl va plăcea în continuare, în ciuda scandalului”, conchide profesorul american. Un exemplu poate fi bazinul fostului președinte Donald Trump – o treime din electoratul american este convins că miliardarul este persecutat din motive politice…
La finalul fiecărei zile, oricare jurnalist se poate privi în oglinda de acasă cu onestitate și se poate întreba… Oare?…
Roxana Istudor