Există întâlniri care poartă în ele nimbul miracolului, intersectări aparent nesemnificative, pe care ni le scoate în față întâmplarea în colaborarea ei misterioasă cu planul nevăzut al vieții, ce ulterior se convertesc în noi dialoguri existențiale. Conviețuirea fortuită și episodică pe o banchetă într-una dintre gelateriile Bucureștiului, într-o zi toridă de iulie, mi-a prilejuit o astfel de întâlnire. Mascat de derizoriu, episodul a dat un nou contur vizitei în Capitală: întâlnirea cu artistul plastic clujean Dana Fabini, aflată la București pentru vernisarea propriei expoziții, alături de Gavril Zmicală, apreciat ceramist și director al Liceului de Arte Plastice din Cluj-Napoca. Cei doi și-au reunit lucrările de artă în Galeria Galateea Contemporary Art din București. Manifestarea a revelat personajele din ceramică ale lui Zmicală ce se juxtapun cu textele poetice și imaginile video realizate de Fabini, într- un dialog al mijloacelor clasice de expresie și al tehnicilor contemporane multimedia. Expoziția cu titlul Tête-à-Tête s-a desfășurat în perioada 17 iulie – 16 august 2018, și a fost organizată de Monika Pădureț, Lucia Lobonţ și Bianca Boeroiu.
Dialogurile-preambul pe care le-am purtat cu cei doi artiști înaintea evenimentului s-au constituit într-un periplu în geneza expoziției, în universul artistic și ideatic al fiecăruia, în excursuri personale asupra ideii de artă în secolul 21, cei doi creatori de forme, culoare și lumină revelându-mi interpretările, căutările, răspunsurile pentru demersurile lor estetice: tehnicile multimedia practicate de artista Dana Fabini care actualmente trăiește la Freiburg, sau cele clasice preferate de ceramistul clujean Gavril Zmicală.
În acest dialog tête-à-tête, într-o galerie cu un nume cu rezonanțe legendare precum e Galeria Galateea, un spațiu al metaforelor și miturilor artistice, am ascultat povestea duhurilor care ies din mâinile lui Gavril Zmicală: duhul aerului, al patimilor, al miresmelor, ferecătorul grădinii, mireasa apelor, vestitorul marii călătorii. Sunt duhuri care marchează acea zonă tainică între epiderma lutului și inteligența formei, fiecare dintre ele simbolizând de fapt punctele nodale ale acestei traversări. Artistul clujean le-a creat cu sensibilitate, cu emoție și un intens rafinament, explorând latura psihologică și potențând fiecare personaj cu o narațiune intrinsecă.
Pe pereții cei albi ai Galateei, am citit (la propriu) imaginile – text ale Danei Fabini, prezentate în română și germană, și am putut constata raporturi subtile între calitățile formale și ideatice specifice. Așa cum spuneam, creația acestei artiste are ca materie predilectă Cuvântul – Cartea, în ipostaza și forma sa vizuală. Este, de altfel, un crez artistic al autoarei, cum aflăm din paginile catalogului realizat cu prilejul expoziției: „Cuvintele au capacitatea semantică, morfologică și sintactică de a funcționa într-un raport de tip formă-fond sau figură -spațiu, asemeni unei picturi sau oricărei alte imagini pur vizuale.” În anul 2010 Dana Fabini a stabilit termenul de Bibliotheca Diotima pentru întreaga sa creație și poziție artistică, definită (afirmă în continuare artista conceptuală) de o „lingvistică vizuală“, așa cum se poate observa și în animația video prezentată în expoziție.
Astfel, deși lucrările celor doi au cumulat coduri de expresie diferite, acestea s-au remarcat printr-o complementaritate armonioasă. De fapt, prin bogăția de formule artistice prezentă în duhurile lui Gavril Zmicală și imaginile – text ale Danei Fabini, s-a construit o sinteză și o interacțiune a limbajelor artistice vizuale și verbale, fiecare dintre ele înțeleasă în funcționalitatea ei ca mijloc de expresie. Aristocrați ai simţirii, ai formei și ai spațiului, cei doi artiști au confirmat încă o dată că artele au zone de intersecție mai întinse decât suntem obișnuiți să credem, că toate operele sunt deschise, cum spunea Umberto Eco – sunt spații libere de desfășurare a personalității artistului, dar mai ales a receptorului. Și astfel, toată această călătorie artistică m-a condus către un dialog intim, cu sinele ca receptor al artei, ca depozitar al mesajului acesteia.
Și am înțeles că între „epiderma” inimii și bătăile ei vii, între cuvânt și necuvânt, între banalitatea unui moment și frumusețea celui următor este măreția unui gest mărunt, a unei vorbe, a unei expoziții preschimbate în emoție și bucurie.
Cristina Pascu/ UZPR Filiala Cluj
link-uri:
www.galeriagalateea.com
www.fabini.eu
www.sensoarte.ro/Clipa-de-arta-9200/dana-fabini-si-gavril-zmicala-tete-a-tete